Prețul fericirii

16

Julia
15:45

-Esti sigura ca vrei asta?
-Da, o sa fie perfect.
-Crezi ca o sa-i placa?
-De ce nu? Adica, poate o sa se supere la început, inca nu va avea niciun motiv pentru care ar rămâne asa.
-Bine, atunci ma bag.

Nu imi vine sa cred ca m-am băgat în asta. Cum de nu mi-am dat seama ca inevitabil si Jase va participa la petrecerea surpriză?
Mădălina s-a gândit că pentru aniversarea de 18 ani, ai lui Laur sa-i faca o surpriză in cantina, în pauză cea mare. Se va preface ca a uitat de ziua lui, iar când va veni momentul îi va ura toate cele bune. Bineinteles ca seara va mai avea o petrecere in adevaratul sens al cuvantului, insa doar printre prieteni si familie, caci parintii lui vor veni in vizita. Am ales sa ma bag in asta, chiar dacă prima mea intenție a fost de-ai spune, ca o poate face si de dimineata, când se va duce sa o ia de acasa. Însă cum Mădălina e o persoană mai dificilă, daca si-a propus ceva, nu o poti întoarce din drum prea usor.
Gândul mi-a zburat imediat la Jase, ziua lui când este oare? Adica... vreau sa zic, ca ma gândeam cum va fi sa stam iar alte ore impreuna după afirmația sa "Stai departe de mine". Mi-au ajuns privirile din dimineata aceasta. A trecut pe lângă mine fara a saluta, într-o mare viteză, cu toate acestea a avut destul timp pentru a ma privi ca pe un mare inamic. Si de ce? Pentru ca vreau sa aflu de ce sta pe capul meu, mai mult decât este cazul? Sau... fiindca vreau sa-l cunosc?

-Julia, heeei!
-Poftim?
-Se zici? Mergem?
-Da! Stai ,unde?
-Uite, ne asteapta, hai!

Nici nu apuc sa reacționez caci mana sa o tine strans pe a mea, inaintand spre un grup de persoane. Par mai multi baieti cu motociclete, unii dintre ei avand deja casca pusa, pregatiti de plecare. Madalina ma trage dupa ea, pana in fata baietilor, urmand ca mai apoi, sa-i sara in brate, brunetului ce si-a intins bratele in asteptarea ei:

-Buna, unde va grăbiți?
-Avem liber.
-Liber de la ce?
-Liceu? Profa de engleza e bolnavă și au decis să ne scutească de alte două ore pierdute. Se gandesc ei, ca mai bine am merge acasa si ne-am pregăti pentru examene.
-Și voi doi asta o sa faceti?

Si atunci il vad. Cu casca pe cap si pregatit de plecare, fiul familiei Lange, isi porneste motocicleta, dar nu inainte de a se uita mai mult decat superior la mine. Dupa cateva momente in care pare ca nu cedeaza, privirea lui incercand sa ma intimideze din ce in ce mai mult, ochii i se indreapta in alta parte.
Simt ca inima imi sta in loc când blonda pe care nu cred ca am vazut-o de prea multe ori in viata mea, se urca in spatele lui ,pe motor si isi pune casca pe care i-o inmaneaza brunetul.

-Eu poate, de el nu sunt prea sigur, adauga Laur, facand semn spre cei doi.
-Poate voi invata si eu ceva... ceva la chimie sau poate... poate biologie.

Aluzia lui James nu-mi provoaca nimic mai mult... decat sila. Însă nu pot spune nimic, nimic fara a jigni sau a face putin circ in curtea liceului. Totusi cu ultimele puteri, înainte de a ma întoarce si a ma îndrepta către un loc sigur pentru a ma calma, le urez spor la invatat. Stiu ce are de gând James, însă Laur nu cred ca va face acelasi lucru, adică nu ca, cred, sunt mai mult ca sigura.
Ma întorc si imi îndrept pașii către intrarea în liceu, Mădălina urmandu-ma după ce iese din îmbrățișarea iubitului sau.
Nu stiu ce sa mai cred cu privire la James. La inceput mi s-a parut un rasfatat, dupa care s-a transformat intr-o persoana dificila, de unde s-a indreptat catre mai putin insuportabil, acum revenind in stadiul de... de îngrozitor. Doar uitandu-ma in urma cu cateva ore si am fiori pe șira spinarii gandindu-ma la privirile pe care mi le-a adresat. Cum se poate schimba un om in cateva ore atât de mult? Stiam ca James Lange e complicat, l-am cunoscut destul de bine pentru a înțelege asta, însă... atât de complicat nu am crezut ca poate deveni:

-Care e problema cu James?
-Pe mine ma întrebi?
-Iar v-ati certat?
-Iar? Dar nu stiu cand a existat o zi in care sa ne intelegem si noi. Ma refer la 12 ore in continuu.
-Pff... imi pare rau.
-Nu ai de ce.
-Și cine e blonda aia?!
...