Aud câteva bătăi scurte în ușa băii care era închisă. Mi-am șters lacrimile rapid formate pe obraji și am răspuns, știam deja că este Winter, nu aveam dubii, însă nu doream să vadă din nou că sufăr, asta este slăbiciunea lui. O ia razna când mă vede plângând. Vampirul acesta crud mă iubește peste limitele posibile și reale.
- Olivia, de ce ai încuiat? Ești bine?
- Sunt bine. Scuze, din neatenție. Sunt în cadă, încerc să mă relaxez.
Vorbesc, ridicându-mi tonul. Pe urmă am realizat că nu este necesar, auzul său este dezvoltat față de al meu. Din cauza aceasta a venit să mă întrebe dacă sunt bine, m-a auzit suspinând.
- Ai nevoie de ceva?
- Nu, mulțumesc.
- În regulă, te iubesc.
- Și eu.
Dar nu, nu sunt bine și nu am idee dacă va veni o zi în curând în care voi fi bine. Lipsa mamei mă seacă, mă ucide pe interior. Nu obișnuiam să îmi ascund sentimentele față de Winter, mereu avea habar de secretele sau stările mele, însă acum prefer să păstrez totul pentru mine.
Și plâng aproape non-stop, când sunt ferită de ochii tuturor.
Și mă simt vinovată, nu este corect față de Winter sau prietenii mei, ei mă iubesc, iar faptul că le ascuns anumite lucruri mă deranjează. Merită să știe cum mă simt, însă ei au de a face cu zeci de probleme datorită mie, și nu vreau să le arunc pe umeri alte necazuri.
După ce am simțit cum apa din cadă începe a-și pierde din temperatură, am ieșit, învelindu-mi corpul într-un prosop. Am mai așteptat câteva momente până apa se scurge din cadă, privind în gol.
Sunt stricată, și această schimbare este vizibilă. Mi-e dor până și mie de vechea Olivia. Urăsc că prietenii mei sunt conștienți de acest lucru și mă privesc cu o milă exagerată. Nu îi îndepărtez, doar nu vreau să arăt că am parte de slăbiciuni.
După ce m-am uscat complet, mi-am îmbrăcat pijamalele și am ieșit din baie.
- Credeam că nu vei mai ieși. spuse Winter, aflându-se întins în patul nostru
Frumusețea lui mă intimida până și acum.
- Iartă-mă...
- Fii pe pace iubito, te înțeleg.
- Mă duc jos să ronțăi ceva, apoi revin. O să mă pregătesc pentru somn.
El afirmase scurt din cap.
Am ieșit din camera noastră și m-am îndreptat glonț înspre dormitorul lui Adeline. În trecere i-am auzit vocea lui Simon, purtând o conversație la telefon. Da, de câteva zile, ei se află în casa lui Winter, literalmente, fiind paznicii mei, așteptând ca Helios să își facă simțită prezența. Acest lucru, din nou, mă ucide. Totul este numai din vina mea.
Când ajunsesem la dormitorul lui Adeline, am bătut în ușă, iar aceasta mă invitase înăuntru imediat.
- Cu ce te pot ajuta draga mea? mă întreabă afișându-și pe buze un zâmbet strălucitor
- O să sune ciudat...dar sper să mă înțelegi.
- Desigur, cu orice.
- Aș dori.. fac o pauză în vorbire. Îmi poți oferi o modalitate de a comunica cu mama mea? Se va întâmpla o singură dată. Vreau să îmi iau doar la revedere.
CITEȘTI
Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|
Ma cà rồng"dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci**, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit." -Geneza 2:17 Olivia Wayne, aflându-se pe culmile fericirii alături de o ființă a nopții denumite din străbuni "vampiri" sau "su...
