Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul șaisprezece

HELIOS

      - Credeți că a trecut timp suficient? Sky mă iubește... le spun lui Ambrose și Caroline, în timp ce sorbeam nonșalant din cana plină ochi cu sânge, dar era scârbos, cred că era destul de vechi

      - Tu glumești? izbucnește Caroline. Fata e speriată de bombe, sigur s-a întâmplat ceva cu ea.

      - Helios, Olivia nu este potrivită, ea îl iubește pe fratele tău la culme, iar adevărata ei viață se luptă pentru a reveni la suprafață, din cauza aceasta este atât de pierdută și speriată. Nu trebuia să o alegi pe ea, sunt sute de femei ce au genă de vârcolac. Este imposibil să se îndrăgostească de tine, Winter va rămâne mereu în inima ei.

      Am închis ochii, numărând până la zece pentru a mă liniști. Doream să îl pocnesc pe Ambrose în față pentru lucrurile ce tocmai mi le-a spus. Niciodată nu îl mai aducă în vorbă pe fratele meu, acel laș insuportabil.

      - Niciodată să nu mai spui asta.

      - Știu că adevărul doare. Pur și simplu, niciodată nu se va îndrăgosti de tine. Acea vrăjitoare te-a atenționat, magia există, însă nu controlează sentimentele. Poate a reușit să o facă să uite de fosta viață, și să îi creeze un univers total opus de ceea ce avea anul trecut, însă sentimentele au rămas aceleași, doar ascunse adânc. E vorba doar de o chestiune de timp până vor reuși să preia controlul din nou.

      - Și chiar de va fi așa, nu va mai avea la ce să se întoarcă. Nu mai are pe nimeni. Ambii părinți sunt morți, Winter bântuie prin lume în căutarea sa, dacă nu s-a plictisit. Îi este teamă să mă înfrunte.

      Deodată, în sufragerie își face simțită prezența roșcata mea și zâmbi la vederea noastră. Femeia asta este atât de frumoasă. Deși se presupune că ea ar trebui să se îndrăgostească de mine, cred că eu o iau înainte.
Urăsc că mă pierd cu firea și o rănesc involuntar, dar urăsc când o femeie face pe inabordabila cu mine, sau când se crede mai presus. Bărbații, din cele mai vechi timpuri, au fost făcuți să conducă, iar femeile au locul lor.

      - Bună. ne salută ea

      Când se aplecase pentru a-și da jos încălțămintea din picioare, încheietura dreaptă a mâinii sale ieși de sub geacă și am putut vedea limpede urma degetelor mele, care acum erau aproape albastru închis.

      Am privit-o cu milă. Voi încerca din răsputeri să mă schimb, să devin mai bun pentru ea. Pentru că Skylar merită asta, merită ceva și mai bun decât mine, dar am nevoie de ea.
După ce voi îndeplini ritualul, ea va trăii prin mine, deci vom fi împreună mereu, și la fiecare clar de lună, spiritul ei va reveni pe pământ pentru o noapte.

      - Mă duc să mă schimb, revin imediat. spuse ea și dispare din încăpere

      Brusc, am observat cu coada ochiului cum paharul de sticlă a lui Caroline zboară pe lângă capul meu și se sparge de peretele din spate.
Ce e în neregulă cu ea?

      - Ai înnebunit?! Ce ai făcut cu ea? Ai ajuns să o maltratezi?!

      Se ridică de pe scaunul ei nervoasă și fața, literalmente, i se înroșește din pricina nervilor.

      - Știți prea bine că am probleme cu controlul.

      - Caroline are dreptate, cum poți spera ca într-o bună zi, Skylar să te iubească pe tine când te comporți astfel cu ea?! intervine și Ambrose

      - Dar mă pune în situații imposibile, mă tratează cu indiferență și cu aere de superioritate. Nu îmi pot permite mie asta.

      - Să nu te mai plângi vreodată. Îți accepți soarta.