Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul unsprezece

WINTER

     - Winter, știu că ești acasă! Deschide odată ușa! aud sunetele înfundate ale lui Arizona a.k.a Christina de pe cealaltă parte a uși și simultan lovește puternic cu pumnii în materialul rigid al ușii

      În jurul meu se aflau zeci de persoane adormite prin diferite colțuri ale camerei, iar deasupra mea se afla un corp ce se odihnea pe mine, era o fată, părul ei era răvășit pe toată suprafața feței mele, și mă irita. Am împins-o de pe mine și am sesizat în scurt timp că deși am împins-o cu putere, nu se trezise. I-am verificat pulsul și am înghețat când am realizat că fata este moartă, hainele fiindu-i îmbibate în sânge, pielea sa era rece ca gheața.

      M-am ridicat de pe canapea și am verificat câteva dintre persoanele aflate pe podea, ignorând strigătele de disperare ale lui Arizona.

      Mi-am trecut mâinile prin păr, înjurând în barbă agitat, plimbându-mă ca un leu în cușcă printre cadavrele decedate. Nici măcar un om nu avea puls, eu...i-am ucis pe toți.
Ce s-a întâmplat seara precedentă?! Am dat o petrecere restrânsă pentru că aveam o dorință arzătoare de a consuma alcool și pur și simplu nu am vrut să fiu singur, am dat de acești oameni prin oraș și i-am convins să mă acompanieze în aventura mea singuratică.
Însă mi-am pierdut cumpătul.
Ceva m-a făcut să mă pierd cu firea, și nu am mai putut să mă controlez, secătuind de sânge fiecare persoană ce m-a însoțit acasă.

      Nu pot să cred! Ce am făcut?! Sunt un monstru.

      Am măcelărit atâtea persoane, nu am idee cum voi trece peste asta. Nu m-am mai hrănit cu sânge de om de zeci de ani și chiar am reușit să țin piept setei de sânge până în seara precedentă. Când un sentiment m-a răpus și nu am mai fost eu.

      Am făcut o greșeală!

      M-am trântit pe canapea, privind în gol, auzind în continuare strigătele înfundate ale Arizonei care era din ce în ce mai enervată.
Aruncam din când în când câte o privire la cadavrele neînsuflețite, răsfirate prin sufrageria mea. Erau în jur de paisprezece cadavre fără suflu.
Criminal, criminal, criminal.

      - La dracu, eu sparg ușa! urlă Arizona și brusc apare în sufragerie cu ușa de la intrare în brațe

      Ea rămase uimită, și în același timp dezamăgită de ceea ce se află în jurul ei.
Înghițea în sec, învârtindu-se împrejur, analizând fiecare cadavru în parte. Știu că nu îi vine a crede că acești oameni sunt morți de mâna mea, nu îmi stă în fire. Nu am gustat sângele de atâția ani...

      - Ce dracului s-a întâmplat aici?! Ce ai făcut?! mă întrebase ea nervoasă și am continuat să privesc în gol, vina măcinându-mă pe interior pentru măcelul organizat de mine

      - Aveam nevoie de o distragere. explicația vine involuntar și ea își așază brațele la piept

      - Dar tu nu te hrănești cu sânge de vampir! Cum ai reușit să aduci toți acești oameni aici?

      - I-am constrâns...

      - Știi ceva, vom discuta mai târziu despre asta, avem alte probleme pe cap momentan. Vin de la universitate, unde Olivia a susținut ultimele ore de curs în acest oraș, mâine vor pleca Manchester, Winter! La Manchester se vor muta! Tocmai pe alt continent. Ceea ce ne îngreunează planurile de o mie de ori! Căci nu putem merge în același oraș vorbind de o coincidență.

      Am tăcut, analizând fiecare cuvințel rostit de Arizona. La gândul că nenorocitul de Helios o atinge și o are în preajma lui îmi rupe inima în sute de bucățele. Nu sunt eu fără Olivia, iubirea te face să pari nebun. Chiar nu am idee cine sunt eu fără acea femeie roșcată, inocentă și minunată, cu chip de păpușă și inimă de înger.
În acest moment, am realizat ceva ce nu credeam vreodată că voi recunoaște față de mine. Am totul pregătit, ajutoare, o vrăjitoare pentru desfacerea vrăjii Oliviei, dar totuși, de ce nu am salvat-o mai devreme și am lăsat-o atât de mult timp pe mâinile acelui vampir jegos și bolnav. De ce?! Știu de ce...
Îmi este frică de fratele meu.