Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul optsprezece

      - Bună dimineața. Vreau să încep ziua de astăzi prin anunțarea faptului că avem un loc liber pentru un stagiar redactor. Mai pe scurt, asistentul meu. Cine este interesat, să mă anunțe în decursul zilei de astăzi. profesorul universitar, domnul Smith ne anunță apoi ne deschise ușa asemenea unei turme de oi

      Era abia ora paisprezece iar stomacul meu urla de foame. Am la dispoziție o jumătate de oră pentru a fugi la un magazin alimentar pentru a achiziționa ceva de mâncare, înainte de a începe cursul următor.
În timp ce mă îndreptam spre ieșirea din incinta universității care era uriașă, l-am apelat pe Helios, însă nu am avut parte de un răspuns și singura explicație care îmi trece prin cap e că este la muncă, adoră ceea ce face și este ocupat. Deși dacă eu nu i-aș răspunde la apeluri, s-ar lăsa cu scandal. Dar, fie, nu am idee cât voi mai rezista astfel.

      Eram atentă în telefon, și m-am lovit de umărul cuiva în goana mea spre poartă, mi-am ridicat privirea și am zărit chipul lăptos și drăguț a lui Winter. Un zâmbet îi apăru pe buze, iar eu i-am întors gestul fericită.

      - Bună, ce e cu graba asta pe tine? mă întrebase curios

      - Mi-e foame, și vreau să mănânc ceva.

      - Dacă mă gândesc, și mie mi-e foame. Mergem împreună să mâncăm?

      - Desigur.

      Ne-am îndreptat spre cel mai apropiat magazin și am cumpărat două sandwich-uri, apoi ne-am întors la universitate și ne așezasem pe o bancă, deși afară păreau a fi minus douăzeci de grade.

      - Ai cursuri cu domnul Smith? sparge Winter liniștea

      - Da, adineauri am avut un curs alături de el.

      - V-a anunțat în legătură cu locul pentru stagiar?

      - Cred că da.

      - Și? Nu te încântă ideea?

      - Nu știu ce să zic, nu prea am timp de alte activități de după universitate. Adică eu și iubitul meu locuim împreună, iar eu mă ocup de casă. E cam dificil pentru mine...în plus, economia și literatura se află la poli opuși.

      - Trist să aud asta, te vedeam perfectă. În plus, am fi muncit împreună, te-aș fi ajutat cu orice.

      - Uite, eu am să mă înscriu la preselecții, bine?

      - Perfect. M-ai făcut fericit. Chiar îmi doresc să lucrez cu cineva cunoscut decât cineva înțepat sau așa ceva.

      Am chicotit, fața sa albă ca laptele pica într-un contrast perfect cu cerul la fel de alb, acoperit în totalitate de nori. Winter este un prieten de nădejde, pot spune că mă voi înscrie pentru acel stadiu de stagiar pentru el. Deși Helios își va ieșii din minți dacă lipsesc de acasă și mai mult.
Indiferent că el nu mănâncă, deci nu are nevoie de alimente gătite, nu va fi de acord. Și asta mă calcă pe coadă. Nu mai rezist psihic fiind în viața acestui om.

      Deodată, sunetul telefonului lui Winter se face auzit, iar el se scuză și răspunde la apel. Măcar el să o facă dacă Helios al meu mă lasă cu ochii în soare.
Dar era ceva în neregulă, fața lui Winter se schimbă radical și se întunecă. Până și ochii albaștri, senini ca cerul de vară, prind o tentă întunecată.

      - S-a întâmplat ceva? îl întreb, deși încă se afla în conversație

      El nu spuse nimic, ci doar ascultă tăcut și agitat ce are de zis persoana de la capătul celălalt al apelului.