Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul treizeci și nouă

     - Trezirea! Capul sus, pentru că avem niște probleme mai mari decât tot conacul ăsta!

     Brusc sunt trezită buimacă de niște pumni aruncați cu putere în ușa dormitorului meu și al lui Winter. Am tresărit de spaimă chiar, ridicându-mă instant în capul oaselor. Mi-am frecat puternic ochii pentru a alunga ceața formată din cauza faptului că încă îmi era foarte somn. Cel ce ne trezise era Simon și avea foarte multă energie pentru numai ora opt dimineața. Aveam speranțe imense că astăzi voi reuși să dorm mai mult, dar după așteptările mele, dorințele mele nu se prea împlinesc.

     Winter era absent, dar îl auzisem adineauri cum trântise ușa dormitorului, ieșise ca să afle problema.

     Am aruncat pe mine un halat de satin de culoare albastru închis ca cerul nopții, apoi am coborât în grabă, dar încă somnoroasă, la parterul casei unde bineînțeles se aflau deja toți, inclusiv fosta lui Winter, vrăjitoarea April.

     Simon era foarte agitat, iar acest aspect era limpede. Nu am idee ce putea să se fi întâmplat peste noapte, căci ziua nici nu a început așa cum se cuvine. Sinceră să fiu, era mult prea frumos ca să fie adevărat, mă așteptam să întâmpinăm un eveniment asemănător, însă nu chiar atât de curând.
O durere ascuțită îmi cuprinsese tâmplele. Și nici măcar nu aflasem încă ce avea Simon de spus.

      - Spune! se răstește Arizona exasperată, fiind nerăbdătoare

      - Adineauri am vorbit cu tata. începe Simon a povesti

      Literalmente se bâlbâia ca un copil speriat, emoționat și panicat.

      - Și? urlă din nou Arizona

      - A spus că aseară au avut loc șapte atacuri. Șapte atacuri nenorocite, toate victimele fiind secate de sânge până la ultima picătură, lăsate în locuri care sunt mai puțin vizibile comunității.

      Din nou vampirii? Acest oraș va ajunge o mare cantină a vampirilor care doresc să se hrănească, și pe gratis. Sper din toată inima că printre acele victime nu se află cineva cunoscut, știu că sună egoist, dar nu aș mai rezista psihic la o altă pierdere. Am suferit destule, și grave, și am plâns neîncetat o perioadă bună de timp.

      - E vreun nume cunoscut? își face curaj Winter să întrebe

      - Înspre fericirea noastră nu, însă tata a luat o decizie...care ne afectează pe noi.

      - Despre ce decizie e vorba? Spune Simon, chiar trebuie să îți scoatem cuvintele cu cleștele?

      - Răbdare, sunt într-adevăr panicat, nu îmi doresc să îmi pierd prietenii. Deci, tata a spus că dispune de un dispozitiv modern, fabricat de anumiți oameni care au idee de existența ființelor inumane. A investit mulți bani în acesta, și îl va pune în aplicare curând. Problema și mai mare este că a refuzat să îmi spună cum funcționează, și când va pune planul în aplicare.

      Aceasta chiar reprezintă o problemă. Toți cei din încăpere, exceptându-l pe Simon sunt puși în pericol dacă tatăl lui va folosi acest dispozitiv. Este un lucru bun dacă va doborî alte ființe prezente în White Chapel. Prietenii noștri sunt inofensivi, și nu merită să li se fure dreptul de a trăi cât timp ei nu fac nimic greșit, nu ies în evidență și nu ucid, ca ceilalți.

      - Și festivalul? Se mai organizează?

      Deci Arizonei îi pasă mai mult de organizarea festivalului în cinstea Zilei Recunoștinței decât de un dispozitiv care o poate stinge din viață, pentru a doua oară, dar de data aceasta va fi definitiv. Trebuie potolită cumva fata asta.