Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul patruzeci și opt

      - Ai mai vorbit cu domnul Adolph?

      Domnul Adolph este tatăl natural al Arizonei, un domn galant, care a decis să o părăsească pe Arizona de la o vârstă foarte fragedă pentru a-și părăsi viața pe care o numea nefericită și a-și întemeia o familie cu o femeie mai tânăra decât el cu un deceniu, lângă care crește actual un băiețel.

      - Sincer, ultima dată când am vorbit cu el a fost acum câteva luni bune. Aproximativ zece. Și dacă el nu mă caută, atunci eu de ce să o fac?

      - Este ocupat cu creșterea fiului său, este de înțeles.

      - Bănuiesc. Nu vreau să îl văd, vreodată.

      - Este sânge din sângele tău.

      - Dar este și sânge din sângele lui Karen, care este o prefăcută. Deci prefer să spun pas. Deci, cum arată, decorațiile s-au terminat. Oricum voi mai cumpăra ceva, sau le voi aduce pe cele de acasă pentru a economisi, nimeni nu le va mai folosi vreodată.

      Admir bradul imens pe care l-am trântit în mijlocul sufrageriei și l-am împodobit cu globuri și beteală colorată. Dar cel mai amețitor era mirosul de brad pe care îl emana, mă simțeam exact ca în Crăciunurile din copilărie, când tata era lângă mine, la fel și mama. Și împodobeam bradul care sfârșea să aibă un aspect oribil, dar ei îl adorau deoarece îl decoram eu și depuneam un efort enorm.
De asemenea, am decorat și restul casei în timp ce băieții erau plecați, pentru a le face o surpriză. Preferata mea era balustrada scărilor care a fost decorată de Arizona, recunosc că blonda are un talent și o imaginație aparte.

      În sfârșit conacul lui Winter a prins un strop de viață fiind atât de colorat, de fapt, arăta cu totul diferit, de parcă ne aflam în altă casă.

      - Felicitări fetelor! Ați făcut o treabă minunată. Mă întreb cum l-ați convins pe Winter să fie de acord cu așa ceva. apare Adeline în încăpere și eu și Arizona începem a râde la unison

      Este adevărat că Winter nu are idee de planul meu și al Arizonei de a îi decora întreaga casă, am fost nevoite să cumpărăm decorații din bugetul nostru pentru că el nu avea nici măcar una. Nu sărbătorește Crăciunul, datorită faptului că și-a pierdut de mult atât speranța pe care o oferă această sărbătoare cât și spiritul magiei. Dar acum are motive de a lupta și de a simți din nou cum este a fi uman.

      - E surpriză până și pentru el. îi răspunde Arizona și Adeline rămâne șocată

      - Sunt nerăbdătoare să îi văd reacția. Apropo, am o veste importantă pentru voi două. Aș vrea să discutăm ca între femei.

      - Desigur. Poți începe, misiunea noastră de a împodobi casa a luat sfârșit.

      - Eu...m-am îndrăgostit. rostește ea rușinoasă și am observat că obrajii ei cuprins o culoare trandafirie și am zâmbit

      Nu pot să cred. Este excelent ce aud, în sfârșit Adeline a ieșit din bula sa protejată de Winter și a decis să își vadă de viața ei personală. Cu ajutorul vrăjilor ei s-a transformat și acum arată ca o puștoaică de numai optsprezece ani, arăta nebunesc de bine. Sunt cu adevărat fericită pentru ea.
Arizona chițăie fericită și entuziasmată, semn că si ea la rândul ei se bucură de cele auzite.

      - Cine e norocosul? Nu mai am răbdare. Spune! o îndeamnă Arizona, iar Adeline chicotește timidă

      - Nu o să vă vină a crede. Adevărul este că de ceva timp simt aceste lucruri, însă abia acum mi-am făcut curajul de a le recunoaște. Am vorbit și cu el despre aceste lucruri, și este de acord să îmi dea o șansă.