Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul doi

WINTER

      - Avem nevoie de un plan bine pus la punct. Nu putem da buzna din senin. sare Arizona cu gura ei spurcată și m-am străduit din răsputeri să nu îi sar la gât

      Pălăvrăgește aiurea! Nu are habar. Chiar nu are habar ce se întâmplă cu Olivia în aceste momente, prin ce trece alături de omul pe care odată îl numeam frate, astăzi nu îl recunosc.

      - E chinuită. spun oftând, controlându-mi nervii ce erau ca în cușcă, gata să sară la atac

      - Și Helios ne-ar ucide cu o mână. Față de noi, Simon e încă e om, Helios se hrănește cu sânge. Noi ne hrănim doar cu sânge din pungi, Winter. Nu avem nici o putere, nici o șansă în fața lui. Iar Helios e un om crud, fără scrupule sau resentimente.

      Am să optez pentru planul B, despre care nimeni nu știe, în care voi merge eu singur să o salvez pe Olivia din ghearele fratelui meu obsedat.

      - Fie... intervenise și Simon. Olivia trece printr-un Iad pe care conștientul său nu îl realizează, fiind fermecată de vampir. A făcut-o să își uite întreaga viață. Și dacă o vom reîntoarce la noi, cum îi vom da vestea că doamna Elena este decedată? Va avea parte de un șoc... poate îi este mai bine-

      - Nu! mă revolt, aruncându-mi pumnul în masă cu toată forța adunată în acel moment. Dacă ai de gând să spui că îi este mai bine lângă acea hienă, îți voi spinteca gâtlejul, greșești amarnic.

      - Hei! Îi vrea binele Oliviei, deși recunosc, varianta asta nu este bună. îi ia și Arizona apărarea lui Simon

      Mi-am trecut mâinile prin păr exasperat, încercând să mă calmez. Deși Olivia era isteață și știa să se descurce în orice situație, prietenii ei nu au o minte atât de strălucită precum o avea iubita mea, răpită acum de tocmai fratele meu, pe care nu îl mai pot numi frate.
Mi-am petrecut cinci luni doar fiind preocupat cu căutarea sa. Căci Helios a fost blestemat de o vrăjitoare, fiind adormit cu un pumnal din argint înfipt în locul unde este inima, sigilat în sicriu cu o vrajă și ascuns pe fundul oceanului Pacific. Doar eu am avut idee prin ce am trecut pentru a-l salva, doar pentru că în urmă cu un secol nu a fost dornic să reguleze o vrăjitoare ce avea o frumusețe copleșitoare.
Ca să sfârșesc aici? Cu iubita prinsă în ghearele sale, fără să o pot salva. A fermecat-o, făcând-o să își uite întreaga viață. Olivia, a.k.a "Skylar" trăiește într-o minciună, cu un scenariu complet diferit față de viața ei adevărată.

      - Helios...efectiv se hrănește cu sângele Oliviei, este brutal cu ea și urlă ca un netot. Iar ea doar tace și înghite totul, nu dorește asta, este obligată, creierul ei este vraiște. Nu înțelegeți că nu mă pot împăca cu faptul că el o are în brațe seară de seară, deși nu o iubește. spun oftând

      - Eu m-am săturat să fac pe spionul infiltrat, voi încerca să intru în vorbă cu ea, la cursul de economie pe care îl avem împreună.

      - Ar fi și cazul, mulțumesc!

      Nu am destule cuvinte de mulțumire pentru faptul că Arizona și Simon mi s-au alăturat în misiunea de salvare a Oliviei. Nu sunt buni la strategi, dar când vine vorba de acțiune sunt pricepuți.
Mama Arizonei s-a stins din viață vara trecută, încă își revine după pierderea suferită. Amândoi au renunțat la facultatea mult visată din copilărie, adică Arizona în NYU și Simon la Columbia University, doar pentru a-și salva prietena. Ei o iubesc la fel de mult pe acea ființă roșcată-portocalie, pe care, efectiv, o iubesc enorm, deși sunt doar un cadavru umblător, sugător de sânge.

       - Și aici intervine imaginea de ansamblu, de ce a răpit-o? Cu ce scop?

      - Pentru a-mi mulțumi că l-am scos de pe fundul oceanului după un secol de somn. spun ironic și îmi îmbrac geaca. Răspunsul la acea întrebare îl voi afla când îi voi înfige o țepușă de lemn în inimă.