Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul douăzeci și doi

SKYLAR/OLIVIA

"Cu părere de rău, te informez că nu există detalii actualizate în legătură cu familia ta.
Cu tot respectul, și mii de scuze, Mudock".

      Am oftat dezamăgită după citirea e-mailului trimis de detectivul meu particular, Mudock. Se pare că, într-adevăr, sora mea Olivia este dispărută fără urmă, poate chiar decedată...iar mama ei, care nu am idee dacă este și mama mea naturală, a murit după dispariția fetei ce mi se aseamănă perfect. Și îmi doream atât de mult să îi cunosc pe toți, nu înțeleg de ce am parte de ghinionul acesta.

      Mi-am așezat bărbia în palmă, privind pierdută inelul de logodnă oferit de Helios în urmă cu câteva săptămâni. "Omul" pe care ar trebui să îl numesc soț, care este în stare să mă ucidă fără scrupule pentru orice greșeală executată. Acest inel nenorocit m-a legat de monstrul ăsta, însă nu mă va împiedica să îl părăsesc. Și voi face acest lucru mâine.
Am un plan bine pus la punct, și este aproape imposibil să dau greș. Helios pleacă la muncă devreme, din păcate voi renunța la universitate, la ora zece și ceva am zborul înapoi spre Statele Unite, unde mă voi restabili în Mystic. Din toate locurile, Helios va căuta ultima dată acolo. Îi mulțumesc lui Winter din toată inima că deși a hotărât să păstrăm distanța, m-a sprijinit moral și mi-a cumpărat biletul de avion.

      Cel mai probabil voi sta o vreme în umbră, izolată în casă, pentru a-mi reveni psihic. Nu am idee cum voi trece peste tot ce am trăit cu Helios, sincer, voi frecventa un psiholog pentru că simt o nevoie exagerată de a mă descărca cuiva necunoscut, care va păstra liniștea și doar va asculta. Sunt atât de pierdută în spațiu, nu simt absolut deloc, o emoție sau vreun sentiment. Iar acel gol mă macină în interior. Aș plăti orice preț să aflu ce se întâmplă cu mine, să mi se ofere un tratament pentru că nu mai rezist...

      Brusc, am auzit sunetul ușii de la intrare, apoi niște voci. Am recunoscut instant vocea animalului, acompaniat de o voce feminină necunoscută mie. Mi-am așezat inelul înapoi pe inelarul stâng, ca să nu par suspectă, apoi am plecat înspre etaj. Uitasem că Helios nu are idee că mi-am luat astăzi liberi de la cursuri, din pricina gripei cumplite de care sufăr, care mă chinuie de două zile. Abia reușesc să mă țin pe picioare. Cu adevărat vremea din Regatul Unit este groaznică și îmi este atât de dor de soare...nu mai am răbdare până mâine, când mă voi reîntoarce în Mystic, orășelul minuscul dar pe care aparent îl iubesc atât de mult.

      La parter, pe canapeaua aleasă și cumpărată de mine, am avut parte de surpriza vieții mele. Deși reacția mea a fost imună, doar priveam cu sprânceana ridicată cum Helios, cu hainele încă pe el, călărește o fată șatena, mâinile sale fiind adăpostite sub bluză, protejându-i sânii cu palmele. O săruta cu patos, animalic, nici nu observase că mi-am făcut prezența în sufragerie. Fata, din chicoteli și gemete nu scapă, dar din bun simț cred, îl ghiontise pe Helios și îi făcuse semn cu bărbia să privească în direcția mea. Acesta sărise ca ars de pe fată și stă în mijlocul sufrageriei, privindu-mă confuz. Ochii săi erau roșii, însângerați, dar în câteva secunde, venele și cearcănele de sub ochi s-au retras și ochii au revenit la normal. Deci, voia doar ca fata să devină într-un final prânzul lui.

      - Ce faci acasă?

      M-am încruntat la vorbele spuse de el. Nu cred că vorbește serios, adică îl surprind în această poziție, iar pe el îl interesează ce caut eu acasă?!

      - Serios? Nu, de fapt, nu mă mai interesează. spun iritată, și mi-am scos din nou inelul de pe deget, aruncându-l cu putere în el. Să nu mă mai cauți în viața ta, vreau să uit de tine, să uit că ai făcut parte din viața mea. Prefer să mă sinucid decât să mai petrec o zi din viața mea mizerabilă alături de tine. spun calmă, spre uimirea mea, iar cretinul doar ascultase