Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul doisprezece

WINTER

      - Avem nevoie de o distragere. Din păcate, nici unul din voi nu puteți acționa la vedere. Așa că vom constrânge pe cineva. Trebuie doar să o separăm pe Olivia de Helios. le explic lui Arizona și Simon

      Ar fi necesar să o recuperez pe Olivia astăzi, dacă nu izbutesc va deveni și mai complicat. În Manchester nu vom avea contact direct cu ea, va trebui să o spionăm din nou, din umbră. Și doresc să o am în brațele mele cât mai curând, în caz contrar o voi lua razna cu totul.

      Ieri, tot orașul și-a luat la revedere de la celebrul șerif Helios Tattum și i-au dedicat până și o bancă în Parcul Botanic, toți considerându-l un erou. Nu este un erou, el doar le-a băgat pe gât ideea asta. Inventând idei de infracțiuni false, rezolvate de el, fermecând câțiva oameni să îl susțină.

      Voi ucide acest monstru cu zâmbetul pe buze și atunci chiar că nu mă voi simți deloc vinovat.

      - Putem face o diversiune legată de bagaje. propune Simon

      - Nu este o idee rea. îl încurajez. Dar mai propuneți.

      - Sau îl putem suna pe Helios, spunem că este chemat de urgență la secția de poliție, apoi introducem diversiunea și când Olivia va fi vulnerabilă o vom seda.

      - Scârțâie, dar să sperăm că va merge.

      - Fii optimist! Va merge. Apoi o rugăm pe Adeline să dezlege vraja și totul va fi bine. Olivia va fi din nou a noastră. Am sacrificat atâtea lucruri pentru ea, ca la final să fiu pesimistă? Niciodată!

      Speranța, curajul, puterea, voința erau întinse la maxim în această zi decisivă. Voi face tot ce îmi stă în putință, absolut tot doar ca să reușesc să o salvez, să o cuprind în brațe. După ce Adeline va desface vraja voi sta alături de ea trei săptămâni, în care o voi ține doar în brațe fără să o las să plece. Și voi avea grijă de ea ca de ochii mei din cap, nu vom mai trece niciodată prin această experiență.
O voi iubi și când va avea optzeci de ani, pielea îi va fi zbârcită și plină de riduri și părul îi va fi cărunt, o voi iubi cu toate aceste lucruri. Vom adopta un copil atunci când ea va fi pregătită și vom fi o familie, renunț la tot pentru ea, voi accepta tot pentru Olivia. Doar pentru că o iubesc.
Căci dintre toate, ea mi-a furat inima, ea m-a învățat să iubesc.

      Eu cu Arizona și Simon suntem singurele persoane care i-au mai rămas pe lume. Și bunicii din partea mamei sale. Atât. În rest, toți cei din jurul ei s-au stins și a rămas singură, doar cu o pereche de bunici. O să îi promit că voi fi alături de ea până la ultima ei suflare.

      Nu sunt eu fără Olivia. Nu mă pot numi Winter fără Olivia. Nu am idee cine sunt. Sunt un nebun psihopat ce luptă din răsputeri să își recupereze iubita din ghearele unui monstru, propriul frate.
Oriunde ar fi fost Olivia, oriunde va merge, orice va face, inima mea va fi alături de a ei. Nu o voi mai lăsa singură nici măcar o secundă. 

OLIVIA

      - Ești gata de plecare? Va fi o zi nasoală. mă strigă Helios de la parter și îmi șterg lacrimile din obraji

      Am ieșit din baie, cărând în brațe plasa de carton ce va trebui să o arunc la coșul de gunoi.
Casa era complet goală, tot ce am investit în ea s-a dus pe apa sâmbetei și nu pot să cred că s-a ajuns aici, eram sigură că voi petrece mult timp alături de Helios aici. Dar totul are un sfârșit.

      Nu știu ce se întâmplă cu mine, literalmente simt cum iubirea pe Helios se stinge pe zi ce trece și îmi este atât de teamă să îi spun asta, știu că va ieși urât. Și nici să fug de lângă el nu are rost, la un moment dat mă va găsi și mă va constrânge să mă întorc la el. Nu am cale de scăpare, știu că el mă iubește dar mă pierde cu fiecare urlet aruncat, cu fiecare privire rece, cu fiecare atingere împotriva voinței mele.