Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul treizeci și șapte

      Stăteam în patul meu comod, dar aveam vaga impresie că eram susținută pe mii de ace ce mă deranjau groaznic. Așteptam cu nerăbdare momentul când telefonul va începe să sune și băieții îmi vor spune că fosta lui Winter a ajuns, iar atunci putem sări direct la acțiune, salvând-le pe fete. Căci orice moment e fatal, viața lor se mai agață doar de un singur fir de ață și fosta lui Winter, vrăjitoarea, nu se sinchisește să ajungă la timp, ar fi putut să facă o vrajă și să ajungă direct aici. Dacă nu poate face asta, nu am idee cum ar putea să distrugă o barieră atât de puternică și indestructibilă.

      Nu mai aveam nici un pic de răbdare, așa că am apucat eu telefonul și l-am apelat pe Simon, pentru că nu aveam nici un fel de vlagă ca să pot vorbi cu Winter. El mi-a răspuns imediat.

      — Olivia?

      — Simon! Unde ești?

      — Acasă la Winter.

      — Fosta lui a ajuns? Au trecut câteva ore bune.

      — Da, este aici. Pregătim un plan.

      Nu pot să cred că m-au exclus din această situație.

      — Eu de ce nu am fost anunțată?

      — E mai bine să rămâi acasă până reușim noi să facem ceva. Ești mai în siguranță acolo.

      — Nici nu se pune problema. Nu voi rămâne aici.

      — Olivia, ascultă-ne. Oricum nu ne poți ajuta cu nimic.

      Ce?! Foarte drăguț din partea lui Simon să spună asta despre mine. Chiar dacă nu am nici un strop de putere totuși fetele sunt prietenele mele și tot ce îmi doresc este să fiu de față când le vor elibera și le vor râde lui Phoebe în față.
Dar aparent, toți s-au întors împotriva mea și nu pot trece ușor peste asta.

      — Fie! Dacă sunt inutilă, să nu mă mai contactați vreodată, transmite-i Arizonei să treacă pe la mine când se simte mai bine!

      — Olivia...

      Nu am apucat să aud ce a avut de zis căci am închis telefonul și l-am aruncat undeva prin cameră. Nu am vrut să spun ceea ce tocmai am spus, dar am fost complet în controlul furiei. Nu poate să-mi reproșeze că sunt inutilă și să se aștepte că va fi bine, și că reacția mea nu va fi una exagerată.
Nu am idee de ce tocmai acum au ales să mă excludă, până acum m-au luat cu ei peste tot pentru că doar ei îmi pot oferi protecție. Sigur este vorba de fosta lui Winter, poate sunt de părere că voi face o scenă din pricina geloziei, însă se înșală amarnic. Nu mă deranjează că au apelat tocmai la ea, doar că aveau drum liber la alte vrăjitoare, doar Christian este el însuși un vrăjitor, la fel și mama sa. Este cea mai puternică dintre toate.

      Dar lucrurile nu vor rămâne așa, nu am ajuns să joc după regulile lor. Așa că voi fi prezentă acolo fie ca vor, fie că nu.
Am coborât din pat și am aruncat niște haine pe mine văzute la întâmplare, niște articole vestimentare avute încă de pe vremea când mama trăia, apoi am tăiat-o glonț înspre mașina mea. Norocul meu e că acum știam drumul, niciodată nu am hoinărit prin acea zonă, căci era departe de oraș, dar mulțumită lui Simon, acum știu drumul.

      Nu am mai stat pe gânduri și chiar dacă ei nu se aflau acolo, ci erau la conacul lui Winter, am gonit înspre fosta mină. Nu ar avea ce să mi se întâmple, dar oricum am la îndemâna un pistol cu gloanțe de lemn, pe care am de gând sa îl folosesc asupra lui Phoebe, poate acea barieră îi va permite măcar glonțului să treacă prin ea. Chiar dacă bariera încă va persista, măcar Phoebe va fi moartă și n-ar mai trebui să ne facem griji în privința ei, și au să îmi mulțumească.