Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul nouă

SKYLAR

      Buricele degetelor mele străbat lungimea spatelui proeminent al lui Helios, în timp ce respiram sacadat și îmi mușcam buza inferioară datorită plăcerii. El mă sărutase suav și încet pe gât, apoi mușca ușor partea sărutată.

      Se trântise lângă mine extenuat, învelindu-se cu cearșaful alb care purta un miros puternic de lavandă, detergentul meu preferat. M-am cuibărit la pieptul său, plasându-i săruturi mărunte în zonele unde aveam acces pe pielea sa umedă și rece.
Amândoi știam că sexul de împăcare mereu va funcționa.

      Încercam din răsputeri să rămân în realitate și să nu cad pe gânduri din nou. Îl iert pe Helios, pentru că îl iubesc și în acest timp scurt în care am stat separați a fost literalmente un chin pentru mine. Încă nu e vremea despărțirii noastre, e prea devreme. Și în plus, sunt mult prea sigură că Helios are o explicație pentru gestul său lipsit de afecțiune pentru mine. Trebuie să învăț să îl ascult, să văd ce are de zis.

      Pe de altă parte, mintea mă duce constant cu gândul la acel băiat chipeș cu părul blond pe nume Winter. Era atât de frumos, un chip de înger izgonit pe pământ. I-am analizat și am rămas fermecată până și de ultimul detaliu al feței sale angelice. Felul în care venele se observau pe sub piele și erau atât de evidente, parcă pictate de un artist priceput ce creează până și cel mai mic detaliu al portretului unui om. În orice caz, Winter este un băiat uimitor.
Mi-a părut rău să aud că părăsește Mystic și nu se va întoarce curând. Doream să îl cunosc mai bine, pentru că mi se pare un om interesant cu experiențe de viață unice. Voiam să îl am prin preajmă.

      - La ce te gândești? mă întreabă dragul meu iubit și îl privesc zâmbind, apoi îi plasez un sărut pe obraz

      Pielea sa era aspră și rece, brațele sale nu m-au încălzit niciodată. În schimb, m-am simțit acasă și iubită între acele brațe masive și musculoase. Iubitul meu era destul de făcut, aproape un pachet de mușchi lucrați. Toți cei din oraș știu de frica sa, el fiind șeriful. În timp ce este la muncă își ia job-ul în serios.

      - La nimic. Mi-a fost dor de tine. îi spun, iar el îmi mângâie mâna dreaptă ce se odihnea pe corpul meu

      - Pari îngândurată.

      - Nu mai vreau să avem parte de astfel de certuri. Psihicul meu a fost la pământ, iar în perioada aceasta am câteva examene la facultate.

      - Apropo, semestrul va fi gata în curând. Luni vei merge să plătești taxa, îți voi da bani.

      Am înghițit în sec, face asta din nou. Aveam bani pentru taxă strânși de ceva timp, produși de mine. Însă nu îi pot spune nimic, altfel isc o ceartă.

      - Bine. îi spun scurt

      Deodată el revine deasupra mea și începe a-mi săruta gâtul, continuând cu săruturi până la sânul stâng. Am scos un geamăt înfundat apoi încep a râde ca bezmetica când mă mușcă ușor de gât, dar în repetate rânduri, mai mult mă gâdila.

      - Am vești proaste. îmi spuse el

      - Ce anume?

      - Un vânător de vampiri se află în oraș momentan, iar Ambrose și Caroline vor lipsi de la universitate câteva zile, pentru a nu cădea în bănuieli.

      - Și tu ce vei face? întreb panicată

      - Voi merge la muncă. Orașul ăsta bătrân are nevoie de mine. Un grup de vampiri a vandalizat vechea fermă, și au incendiat-o.