Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul douăzeci și patru

      Eram entuziasmată, inima bătea în interiorul meu atât de puternic încât pieptul mă durea. Și aveam mari emoții în drumul înapoi spre mult iubita mea casă. Am greșit în trecut gândindu-mă că după ce voi părăsi White Chapel nu mă voi mai uita înapoi la ce am trăit în micul orășel monoton, însă în aceste clipe, este tot ceea ce îmi doresc, să mă întorc acasă.
La aeroport, în Portland, ne așteaptă Simon și Arizona, care sunt la fel de nerăbdători ca și mine să mă revadă, parcă a trecut un secol.

      Știu că odată cu reapariția mea după această perioadă îndelungată, orașul o va lua razna și voi fi asaltată cu sute de întrebări, dar vecinii mei sunt obișnuiți cu scăpările mele și poate nu vor băga excesiv de mult în seamă. Majoritatea știu deja că am fost plecată la universitate în New York, însă din câte știu, am fost dată dispărută. Vom vedea ce va fi. Plănuiesc să iau o pauză și să nu merg la universitate până în toamnă, apoi voi relua cursurile în domeniul pe care l-am ales și de care sunt pasionată, pediatria. Nu economia și literatura.

      M-am agățat de brațul lui Winter după ce ne-am ocupat locurile în avion, Adeline aflându-se în dreapta mea, pilindu-și unghiile plictisită.

      - Impresionant ce pot face acele mâini. spun chicotind și ea aprobă

      Adeline cred că este salvatoarea noastră, o mamă adoptivă a lui Winter. Si apreciez că a avut grijă de el în acest timp al absenței mele.

      - De ce nu puteai face un hocus-pocus și ne puteam afla deja în White Chapel, în schimb, îndurăm drumul obositor și îi solicităm și pe Simon și Arizona? îi întreb

      - Olivia...încercăm să stăm cât de mult putem în rând cu oamenii, asta suntem... îmi explică Adeline

      În aceste momente mă aflu între o vrăjitoare și un vampir, iar ei vorbesc de normalitate.

      Am observat că Winter era cam agitat, ne fiind în apele lui și mi-am îndreptat atenția asupra sa, sărutându-l pe obraz lung, apoi mi-am așezat capul pe umărul său.

      - Ce este? îl întreb în șoaptă

      - Am uitat să mă hrănesc...mă abțin cât de mult pot.

      Am rămas ușor uimită.

      - Râvnești la sânge de om?

      - Nu ai idee câte s-au întâmplat în absența ta?

      - Cum adică? Winter, ce s-a întâmplat?!

      Nu vreau să aud că e probabil ca el să fi ucis pe cineva, nu e un vampir asemenea fratelui său, eu îl știu ca fiind blând și gentil, indiferent că este în natura sa să ucidă în beneficiul lui. În plus, este un maestru în auto-control și nu cred că ar fi recurs la astfel de gesturi. Sunt mândră de el

      - Nimic grav...

      - Dacă e așa, urmează-mă...

      M-am ridicat de pe locul meu și m-am îndreptat înspre baie, simțindu-l pe Winter pe urmele mele. M-am asigurat că nu se află nimeni prin preajmă și am intrat în baia femeilor, făcându-i semn să intre cu mine deși la început nu a fost de acord, dar apoi l-am convins.

      - Ce facem aici?! Dacă va intra cineva peste noi...

      - Fii bărbat! Acum, te rog, servește-te... îi spun, ducându-mi încheietura la gura sa, însă imediat mi-a cuprins mâna și a îndepărtat-o

      - Ai înnebunit, Olivia? Nu sunt Helios! Niciodată nu îți voi face asta!

      Am oftat sonor, apoi i-am cuprins fața între palme, privindu-l adânc în ochi.