Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul treizeci și doi

      Trupul îmi era înghețat de parcă am fost ținută într-un congelator timp de douăzeci și patru de ore, mâna dreaptă țintuia volanul mașinii, iar mâna stângă încă strângea în palmă telefonul așezat la ureche. Eram norocoasă că șoseaua era dreaptă și lipsită de curbe, altfel am fi deviat de la drum negreșit, nu eram capabilă a mișca volanul sincron cu șoseaua.

      Ochii mi-au zburat instantaneu în oglinda retrovizoare și am scos un țipăt puternic și ascuțit când am putut observa în beznă doi ochii strălucitori de o culoare sângerie, ce aveau o tentă diavolească în orbita lor. Mă priveau la rândul lor cu poftă și o sete nemărginită de...sânge.
Sentimentul de frică pompa adrenalina în întreg corpul meu și tot ce am reușit a fost să apăs până la podea frâna de picior, impactul făcându-mă să mă lovesc cu pieptul de volan, iar băiatul avea așezată centura, în caz contrar prin parbriz defila.

      - Fugi! urlu și ies din mașină

      Însă eram sigură că m-am înscris la o moarte garantată, în aceste momente scurte de liniște, în timp ce fugeam unde vedeam cu ochii, gândurile mele erau acaparate de faptul că acestea sunt ultimele mele momente trăite aici. Căci nu am șanse să fac față unei ființe a nopții nemiloase și însetate de sânge uman, iar Winter nu are nici o șansă la rândul său să ajungă aici și să mă salveze.

      Încă fugeam pe stradă ca o nebună de legat, uimindu-mă singură de faptul că vampirul încă nu a pus mâna pe mine. Fuga mea e ca un fir de păr în comparație cu puterile sale inumane. În sinea mea mă rugam constant ca vampiroaica să mă urmărească pe mine, lăsându-l în pace pe acel băiat nevinovat. Căci nu e cu mine, drumurile noastre s-au despărțit încă de la mașină. Sper doar că mi-a ascultat sfatul și a luat-o la fugă, găsind o modalitate să își salveze pielea.

      Brusc, în fuga mea haotică și îngândurată, m-am izbit puternic de un trup de om moale, iar impactul m-a făcut să mă prăbușesc la pământ amețită, mușcându-mi cu putere buza de jos pentru a împiedica un țipăt de durere să îmi părăsească buzele, căci asta a durut al naibii de tare. Gâfâiam greoi, așezându-mi palmele împotriva solului, sprijinindu-mă în mâinii. Ceea ce mă înspăimânta și mai tare, e că pot observa limpede cu coada ochiului că persoana de care m-am izbit nici măcar nu s-a clintit de acolo. Dar se apleacă asupra mea și îmi așază o mână pe umăr, avea o mână lată, ceea ce însemna că era bărbat.

      - Skylar, ești bine?

      Skylar?!

      Mă ridic în picioare cu ultimele puteri pentru a analiza bărbatul cu pricina, care mă numise "Skylar". Nu mi-am dat seama de la bun început, deși vocea sa îmi părea familiară, însă după cum recunosc fizionomie în lumina difuză, este domnul Mudock, detectivul meu privat pe care l-am angajat încă de când eram în mirajele lui Helios, și i-am dat sarcina de a găsi informații despre părinții mei și presupusa soră geamănă care eram tocmai eu. Însă ce căuta Mudock aici? El locuia în Mystic...

      - Ai grijă!

      Își ridică mâna dreaptă pe lângă umărul meu, în care purta un pistol cu o formă dubioasă față de armele mici obișnuite. Nu ezită nici o secundă și lansează un foc de armă, până și sunetul din momentul lansării era diferit, era asemenea unui arc pe care îl eliberezi.

      - Omul potrivit la momentul potrivit. Cine este vampiroaica și de ce voia să te atace? mă întreabă el

      Mudock știe de existența vampirilor?!

      - Nu am idee...îi răspund confuză

      Însă știam faptul că metalul nu are nici un efect asupra vampirilor, așa că ochii mei s-au lărgit brusc și din reflex am privit în spatele meu, unde fata zăcea pe asfalt, corpul aflându-se într-o baltă de sânge de culoare neagră.