"dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci**, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit."
-Geneza 2:17
Olivia Wayne, aflându-se pe culmile fericirii alături de o ființă a nopții denumite din străbuni "vampiri" sau "su...
- Iubirea ei față de mine și vraja sunt la fel de puternice și se luptă în corpul Oliviei pentru a prelua puterea. le explic prietenilor mei și ei aprobă afirmativ din cap, înțelegând situația
Din cauza aceasta Olivia este destul de paralelă și se simte în neregulă, prefer să spun că e bolnavă și în curând își va reveni, va reveni la vechea viață, va reveni la mine. Pentru că urăsc să o împart.
Am văzut schimbarea în ochii săi în momentul în care m-a revăzut pentru prima dată, am văzut cum chipul său brusc s-a luminat și starea ei a devenit una de bine. În lăuntrul ei m-ar fi sufocat cu o îmbrățișare de urs. Știu că ceva s-a declanșat și îi par cunoscut. Am văzut cum tremura când am scuturat mâna, am simțit și eu reacția aceea ciudată când mâinile noastre s-au atins.
O iubesc. Ea încă mă mai iubește, dar nu știe asta.
Din cauza jegului pe care odată îl numeam fratele meu și am renunțat la tot ce înseamnă viață pentru a merge în salvarea lui.
- Bruta aceea se comportă cu ea într-un mod josnic. Vreau să îl ucid cu mâinile mele. spuse Simon și aud cum inima începe să îi bată cu putere
- Ai ocazia perfectă acum, Winter. Helios nu are idee că ești aici. Dacă o lași pe Olivia să se întoarcă la el, riști să afle că ești în Mystic.
- Asta îmi doresc. Doresc să o recapăt ușor, cu pași minusculi, iar el să fie conștient de asta. Iar visul tău, Simon, se va împlini. Înainte de a-i înfige țepușa în piept am să îl întreb de ce a făcut asta.
- Nu pot să cred... Olivia nu merită asta, nu a făcut nimic greșit încât să fie pedepsită astfel, iar noi nu suntem în stare să o salvăm. se plânge Arizona
- Adevărat. Dar Olivia nu mai are pe nimeni în afară de noi trei. Nu doresc să fiu acolo când îi vei spune că Elena a pierit și a devenit eroul orașului White Chapel. Va fi distrusă. Întâi tatăl ei și acum mama sa.
- Voi fi alături de ea zi și noapte.
- Încă te iubește enorm. I s-au înmuiat genunchii la vederea ta.
- Știu. Mă va urî pentru că am lăsat-o atât de mult timp pe mâna fratelui meu. Ea este realmente îngrozită de el, iar din cauza vrăjii reușește cu greu să îi țină piept. Apropo de vrăjitoarea care l-a ajutat pe Helios, ați găsit-o?
- Încă progresăm. Dar avem parte de o influență ce ne pune bețe-n roate. spuse Arizona acuzator, privindu-l pe Simon
- Prefer să fiu reținut de cineva care în sfârșit mi-a atras atenția decât să fiu îndrăgostit de iubita ta. îmi explică Simon și chicotesc
- E în regulă. Eu aș da orice să o pot ține în brațele mele măcar o secundă.
- Poți face asta, apoi o poți fermeca să uite.
- Doar să îmi fac curaj. Mă pierd cu firea în prezența ei.
- Serios Winter? Ești un vampir...
- Fie. Am stat destul la taclale. Îmi iau zborul spre casă și ne revedem dimineață înainte de a se trezi Olivia.
Aștept cu nerăbdare minunata zi în care îl voi privi pe fratele meu, voi face contact vizual și prin simpla privire îi voi transmite toate cuvintele pe care doresc să i le spun și toate tipurile de tortură la care l-aș supune doar pentru că a îndrăznit să se atingă de iubita mea, adică singura persoană de pe planeta asta pe care o iubesc cu toată ființa. Iar după ce îi ofer câteva secunde în plus de viață, privindu-l în ochi, îi voi înfige o țepușă de lemn exact în inimă și voi asculta cu atenție cum așchiile se împrăștie prin tot corpul provocându-i o durere nemărginită. Atunci îi voi spune că asta am simțit eu în timpul în care Olivia era în patul său și o atingea ori de câte ori simțea nevoia. Sadic. Nu merită moartea din prima, e demn să îndure chinuri groaznice pentru a-și ispăși pedeapsa. Dar nu se merită efortul.
Eram atât de nervos în aceste momente și simțeam o sete nebună și sadică de a-l pocni pe Helios cu pumni peste pumni. Unghiile îmi erau înfipte adânc în palmă și am luat o gură mare de aer pentru a mă liniști și m-am gândit la Olivia.
M-am întors din drum și am luat-o cu cea mai mare putere la goană spre casa lui Simon și a Arizonei. Am reușit să deschid geamul crăpat al Oliviei și m-am infiltrat în camera sa, stând în mijlocul încăperii, privind fata ce dormea dusă. O ador. Respira ușor, fără sunete, probabil visând ceva frumos.
Trebuie să încerc asta.
M-am aplecat asupra sa și am încercat să o trezesc, ea tresărind sub atingerea mea.
- Te-am speriat?
- Da. Ce se întâmplă? întreabă confuză
Mi-am mușcat interiorul obrazului.
- Amintește-ți de mine. spun privind-o adânc în ochi, fermecând-o
Ea mă privește speriată și aud cum înghite în sec, inima luându-i la galop, fiind chiar...speriată. Deodată își duce mâinile în jurul urechilor și își frământă tot corpul, gemând din pricina unei dureri apăsătoare, începând mai apoi să urle cu toată puterea și mă speria căci nu aveam idee ce se întâmplă. M-am apropiat de iubita mea și am cuprins-o de mâini, privind-o confuz, neștiind cum să acționez și cu ce să o ajut.
Din ochii închiși au încercat să se prelingă lacrimi și deodată, în cameră, se face lumină și apar Simon cu Arizona.
- Ce dracu Winter?
Arizona fugise înspre noi și o cuprinse în brațe pe Olivia, mângâind-o pe cap și șoptindu-i să se liniștească.
- Trebuia să fac asta.
- Ce anume?! aud glasul lui Simon
- Să o constrâng să își amintească de mine.
- Ți-ai pierdut mințile?! Helios s-a folosit de urmașa celei mai puternice vrăjitoare din toate timpurile și crezi că poți rupe vraja doar prin fermecare?
- Merita încercat. O vreau înapoi!
- Tu însuți ai spus că vei face asta treptat.
- Știu ce am spus. Dar nu m-am putut controla.
Țipetele Oliviei s-au oprit și m-am așezat lângă ea și Arizona, cuprinzând-o de mână.
- Vraja e prea puternică, Winter. Doar printr-o vrajă la fel de puternică vom reuși să o salvăm. Să nu mai execuți gesturi necugetate. Ai răbdare. îmi explică calmă Arizona
Deși știu lucrurile acestea. Dar pur și simplu când vine vorba de Olivia devin inuman.
- Mă doare... repetă Olivia secată de puteri
- Unde? o întreb așezându-i mâna pe obrazul ei fin
Ea îmi apucase cealaltă mână și o duse în jurul inimii sale, indicând locul ce insinua că o doare. Era limpede că nu și-a amintit de mine.
- Te vom salva, Olivia. Dar până atunci, trebuie să uiți că întâmplările din seara asta au avut loc. Te iubesc. spun, în timp ce o lacrimă o ia la vale pe obraz, fermecându-mi din nou iubita
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
