"dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci**, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit."
-Geneza 2:17
Olivia Wayne, aflându-se pe culmile fericirii alături de o ființă a nopții denumite din străbuni "vampiri" sau "su...
- Bastardul de Winter ne-a găsit. A fost atât de liniște, credeam că a uitat de Skylar și a renunțat să o caute. le spun lui Caroline și Ambrose ce au rămas uimiți de noua veste
- Era de așteptat, afurisitul acela mic nu va renunța atât de ușor la ea.
- Din păcate, nu va reuși să pună mâna pe micul meu vârcolac. îi asigur, sorbind nonșalant din paharul ticsit de un scotch de nouă ani vechime
Cei doi s-au privit reciproc timp de câteva secunde, apoi, simultan, și-au îndreptat privirile înspre mine, ca doi clovni aiuriți. Încă nu îi agreez, dar sunt angajații mei, între noi trei există o relație strict profesională când Skylar lipsește din peisaj.
- Ești sigur că nu îți scapă printre degete? mă întreabă Caroline cu o sprânceană ridicată
Mi-am dat ochii peste cap. De ce ar spune asta? Skylar nu va scăpa prea curând din mirajele mele. Mă rog, din mirajele vrăjitoarei Phoebe, fata pe care o iubesc cu adevărat.
- Fii sigură.
- Erai cât pe ce să o ucizi, frate. Skylar ne-a împărtășit tot, la ce ai supus-o și ce traumă suferă. acum vorbi Ambrose
Însă spre uimirea mea, nu am avut nici o reacție.
- În primul rând, nu ești fratele meu, iar în al doilea rând, nu a fost chiar așa. Panarama îi făcea ochi dulci, deși nu își amintește de el. Dar era vizibil că era schimbată la față, nu are idee cine e dar încă îl iubește. Iar în acea seară, m-a luat valul, eram sigur că planul meu nu va funcționa pentru că adevărata Olivia nu îl va uita niciodată, și devenise inutilă. le povestesc ce am simțit cu adevărat
Așa și este. Pentru prima dată în viața mea, mi-a fost milă de cineva și am lăsat-o să trăiască. Altfel, i-aș fi pus capăt zilelor. Am fost un idiot, eram cât pe ce să o părăsesc definitiv pe Phoebe și să rămân cu Skylar, căci într-un moment de rătăcire am avut impresia că într-adevăr simt ceva pentru ea. Dar actual, e la fel ca al început. O vreau strict pentru planul meu, pentru propriul interes. Nu mai am de gând să o ating cu nimic, nici cel puțin pentru distracție. Și am de gând să îmi pun planul în aplicare, deși sunt conștient de faptul că nu va merge ca pe roate, fiindcă afurisita este în limbă încă după Winter. Apoi îi voi lăsa să fie împreună.
Vreau să o văd și pe asta, un vampir și un vârcolac împreună.
- Realizezi că sacrificiul ei va fi în zadar dacă nu te iubești, nu vei deveni hibrid.
- Știu, și din cauza asta vreau răzbunare.
*
- Ce vânturi te aduc pe aici? îmi întreb fratele, stând față în față cu el în parcul pustiit
El mă privește furios și sfios, știu că nu mă agreează, doar nu mă voi pune pe plâns acum. Însă sunt curios de ce îl duce capul și ce vrea să facă aici, în Manchester. Bineînțeles că dorește să o recupereze pe Skylar, însă din păcate nu va reuși.
- Pentru tine am venit, frate. spune ironic, scuipând în scârbă
- Mă flatezi. spun, enervându-l și mai tare. Ce ți-a făcut femeia asta? Ești vampir, și a reușit să îți sucească mințile.
- Evident că nu înțelegi, nu ai avut parte de așa ceva. Nici cel puțin cu Sena, iubirea vieții tale.
Am rămas uluit pentru o secundă, neînțelegând de unde aflase prichindelul ăsta povestea scânteietoare dintre mine și Sena. Am reușit să îl joc pe degete și să îl fac să creadă despre ea unele detalii total neadevărate. Dar îmi place, apreciez că se documentează.
- Ai făcut o vizită la bibliotecă ca să îmi afli trecutul? întreb cu un aer grandoman
- Uite că am făcut-o. mai că era să îmi scoată limba și îmi dau seama că situația dintre mine și fratele meu din copilărie nu s-a schimbat absolut deloc
- O vrei pe ea, așa e? Skylar, o zeiță a frumuseții, cu părul lung și portocaliu, cu obrajii de foc, apetisantă femeie. Drăcesc de atrăgătoare...
- Păcat, că o ții lângă tine doar cu ajutorul farmecelor.
- Felicitări, știi totul. Chiar ți-ai făcut tema.
- Nu ai idee cum urmăream totul din umbră. Și situația nu va rămâne astfel.
- Nu te umfla în pene, la cât ești de slăbit te va lua vântul pe sus. Revin-o cu picioarele pe pământ, frate, ești un vampir, un criminal, un monstru. Ce bea sângele oamenilor, nu din pungi.
- Patetic. Ai sunat exact ca unchiul Landon, la fel de megaloman ca el.
- Da, fiindcă sunt matur și am acceptat ceea ce sunt. Nu mă ascund ca un laș după un zâmbet inocent.
- Taci dracului. Sunt sătul de vorbele tale mizerabile. Ne vedem curând.
El dispăruse din raza mea vizuală ca un fulger și am râs în batjocoră. Pentru mine, Winter este încă un copil afurisit ce mă scoate din sărite. La fel făcea pe vremea când era un țânc, activitatea lui preferată era să îmi întindă nervii la refuz, parese că asta face și acum. Îi voi veni eu de hac cumva, doar, la timpul potrivit.
WINTER
Întâlnirea cu fratele meu, a ieșit chiar bine, fără inimi smulse din piept și capete rupte. Mă refer la întâlnire, căci casa mea e vraiște, am distrus tot ce mi-a stat în cale încă de când m-am întors acasă. Faptul că Helios m-a invitat în parc m-a luat complet prin surprindere, mai ales că e o oră atât de târzie. Credeam că a plănuit ceva, diabolic, însă dorea doar să vorbim și să facă pe arogantul cu mine așa cum proceda când eram mici copii.
Pofta de a-l ucide era mult prea mare, pentru ceea ce îi face Oliviei. Pentru chinurile provocate ei...nu am idee cine m-a înzestrat cu atâta răbdare, în caz contrar, aș fi luat-o razna din cauza nervilor și a dorinței de a o salva.
- Dumnezeule! Stăpâ- Winter! Ce s-a întâmplat aici? Adeline dă buzna în sufragerie și se minunează de dezastrul din fața ei
- Nu te deranja, Adeline, voi curăța eu aici. îi spun, calmându-mă treptat
- Ordinea este ultima mea grijă, tu mă îngrijorezi mai mult, stăpâne. De când ea nu mai e, ai devenit o epavă...
- M-am ferit de dragoste aproape două secole, și tot aici am ajuns într-un final...
- Dragostea te face într-adevăr... inuman. Chiar de ți-a fost smulsă din brațe, din suflet nimeni nu ți-o poate fura.
Are dreptate Adeline aici. Din suflet, nimeni nu o poate scoate pe Olivia. Nici de ar fi să trăiesc încă șapte sute de ani și ea numai optzeci... ar fi o povară mult prea mare să trăiesc fără ea.
Nu contează unde se află, cât de departe se află, mereu voi găsi o cale înapoi spre ea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
