Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul patruzeci și patru

      - Winter, nu uita nici o secundă cât de mult rău ne-a făcut această bestie. Noi am renunțat la viețile noastre obișnuite pentru a te ajuta să îl dobori, câte lupte am dus împotriva lui...nu, eu nu îl pot considera parte din prietenii mei. mustră Simon nervos și restul îl privesc tăcuți și triști

       Inclusiv Helios, avea o față nevinovată și își lăsa privirea în pământ, ferindu-se de cuvintele usturătoare a lui Simon.

      - Ai toate motivele din lume să mă urăști...

      - Bineînțeles că am, pentru că ești un pericol sângeros pentru societate. Realizezi că este prima dată când stăm la vorba fără să ne duelăm?

      Îi înțeleg cu totul furia lui Simon, și da, are multe motive, foarte multe. Winter a luat această decizie de a-l implica pe Helios în activitățile noastre fără a se sfătuii cu noi. Eu în special nu pot admite faptul că sunt la doi metri depărtare de el, după cât de mult rău mi-a făcut, iar ceea ce mă doare și mai tare e că...Winter nu s-a gândit deloc la acest lucru. Parcă a uitat, cât de mult am suferit amândoi, cât de mult s-a străduit să mă recupereze din ghearele lui...
Simon are dreptate și nu am de gând să îi calc peste cuvânt.

       Cine ne crede Helios? Un fel de mici Dumnezei? În plus, eu nici în ruptul capului nu voi convinge nici cel puțin niște ființe ale nopții să se ofere sacrificii pe tavă pentru visele bezmetice ale lui Helios. Acum a rămas fără vreun ajutor și a decis brusc să facă pace. Oricum ceva nu miroase a bine, este doar un plan diabolic pregătit de Helios, bine gândit, cu siguranță nu va ieși bine.

      - Am avut vise...și încă am... se apără Helios

      - Ai niște vise tâmpite, apropo. tot Simon este cel care îl ceartă

      - Uitați, nu vreau în nici un caz să devenim prieteni. Vreau doar să ne ajutăm reciproc. Și toți ieșim bine. Eu voi deveni hibrid iar voi vă veți primi serul, Arizona și Winter sunt mai mult ca sigur că au nevoie de el.

      - Și cum te putem ajuta? Unde putem găsi o fată vârcolac care se poate îndrăgosti de tine, ca să poată deveni sufletul tău pereche? întreabă Arizona nedumerită care se afla în brațele lui Christian, ca după un strat de protecție uman

      - Vom găsi o cale, împreună.

      - Eu unul, nu voi lua parte la așa ceva. Vă puteți descurca și fără mine. izbucnește Simon

      Se repezise la geaca sa de pe cuier apoi părăsește încăperea furtunos.

      - Simon, stai! urlu și încep a fugi după el

      Încercam cu greu să țin pasul cu Simon, însă simțeam că plămânii îmi iau foc, e limpede că eu și mișcarea fizică nu suntem prietene la cataramă. Iar Simon era atât de nervos încât se concentra pe drumul său și îmi ignora strigătele. Cobora scările motelului cu o viteză atât de crescută încât eu mă aflam încă pe ele și el în fața motelului.
Când am ieșit și eu, am icnit zgomotos din pricina întâlnirii atât de bruște cu frigul de afară. Voiam atât de mult să îl prind pe Simon din urmă încât am omis să îmi iau orice material ce îmi vine la mână. Până și pătura de pe canapea era bine venită.

       Simon se afla la marginea șoselei, avea mâinile așezate în solduri și privirea îndreptată înspre pădure. Era atât de furios încât mai avea foarte puțin și urechile lui fumegau.

      M-am apropiat cu pași micuți de el. Eram sigură că el este conștient de prezența mea.

      - Simon...