Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul zece

      - Crăciun fericit! freamătă persoanele din jurul meu la unison și cu toții își înalță în aer mâinile în care se odihneau paharele de șampanie umplute doar până la jumătate

      Am încercat să arăt măcar un zâmbet care să pară a fi natural, însă am eșuat lamentabil. Nu mă pot controla, mă simt inconfortabil aici, însă bineînțeles că eu una nu am avut drept de cuvânt sau comentat și Helios m-a târât aici ca pe ultimul sac de gunoi. El alesese rochia pe care o purtam actual, el m-a îmbrăcat, el mi-a întins părul cu placa și m-a adus aici, cu cei mai cunoscuți oameni din plictisitorul oraș Mystic.

      Iubitul meu observase faptul că nu mă simt în regulă și îmi strânse cu putere talia, mâna sa fiindu-i în jurul spatelui meu până în partea dreaptă a taliei. Sorbise o gură mică din paharul cu șampanie și mă privise cu coada ochiului.

      - Șeriful Tattum, cu o domniță încântătoare la braț. Ce cuplu mirific. Cum o duceți? Totul bine în ceea ce privește siguranța orășelului nostru? o doamnă destul de în vârstă, dar destul de cochetă, se oprise în fața noastră și în tot timpul conversației purtate cu Helios zâmbetul îi era prezent pe față

      Eram gânditoare, se pare că Helios reușește fără eșec să își păstreze imaginea în toate privințele. În munca pe care o depune, cel mai puternic șerif al orașului avut de Mystic până acum, în același timp ducând o viață fericită alături de iubita sa, poate viitoare soție, care îi face pe plac orice ar fi și îl iubește necondiționat în orice moment al zilei. Cine nu și-ar fi dorit viața dusă de Helios?
Păcat că acestea sunt doar vorbe și adevărul este unul colosal.

      - Noi ne retragem, dorim să petrecem din ce a mai rămas din această sărbătoare alături de cei dragi nouă. spuse Helios și îi zâmbi mișelește doamnei din fața sa

      Cei dragi?! Noi nu avem parte de așa ceva. Nu am idee ce semnifică cuvântul "familie" pentru că nu am avut niciodată una și nici nu o să am prea curând. Acum, aștept momentul în care voi avea curaj, să îmi adun forțele și să îl părăsesc pe Helios. Însă aș face asta după ce termin cu universitatea. Atunci mă voi putea muta din oraș și voi reuși oarecum să încep o viață nouă.
Însă...mai durează.

      Imediat cum el își luase la revedere de la invitați, toți lăudându-l și înălțându-l în slăvi, am ieșit din casa primarului și -mă așteptam la asta- pe alee începuse să devină agresiv, bruscându-mă cu orice mișcare.

      - Acum ce mai e? Ce am mai făcut?! se răstise, dar totuși glasul îi rămâne unul șoptit

      - Despre ce vorbești? E totul în regulă! încerc să îl conving însă mă bâlbâi într-un mod jalnic, dându-mă singură de gol

      - Trebuia să te ascult și să te fi lăsat acasă! Tot ce voiam era să mă afișez cu tine, ca lumea să vadă ce femeie superbă am lângă mine.

      Ochii mi s-au făcut literalmente cât cepele la cuvintele tocmai auzite din gura acestui vampir.
Helios?! Această ființă fără inimă, acest vampir rău și fără scrupule să fie drăgăstos cu mine, totuși într-un ton agresiv?!
Eu nu pot crede asta. Nu înțeleg...

      - Ai stricat tot. și începe...

      Nu mă așteptam nici ca acel sentiment de a fi iubită de el să dureze.

      A trecut atâta timp, atâtea zile...nici o secundă nu am fost despărțiți și totuși nu l-am putut schimba, cu timpul a rămas aceeași persoană rigidă și agresivă. Și acest lucru mă frământă pe interior, îmi distruge inima. Dacă eu, cu iubirea infinită pe care i-o port nu am izbăvit în a-i schimba comportamentul deviat, atunci cine poate face asta? Helios nu este un om pentru o relație "sănătoasă", o familie...de aceea sunt nevoită să mă opresc înainte de a fi prea târziu.