Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul douăzeci și șase

Știu că este cam târziu, dar dacă nu am apucat atunci, vă urez acum călduroase bucurii și împliniri pentru acest nou an. Sper că ați avut sărbători liniștite și fericite, salutări din partea mea și să auzim numai de bine! ❤

      Cerul era atât de senin, în ciuda tristeții mele, albastrul cerului lipsit de nori parcă îmi zâmbea și îmi oferea o stare de bine. Am deschis geamul mașinii în mișcare, bucurându-mă de briza rece ce mă revigora, soarele îmi deranja ochii, așa că mi-am luat o pereche de ochelari de soare și am închis geamul, lăsându-mă moale în scaunul pasagerului.
Iubitul meu era concentrat la drum, dar totuși simțeam că mintea îi era cu desăvârșire în altă parte.
Îmi amintesc că în noaptea balului de la sfârșitul anului școlar, anul trecut, când Winter s-a reîntors din expediția sa de salvare a fratelui său, s-a întâlnit cu mama pentru a o anunța că orașul va fi bombardat de vampiri, recunoscându-i natura sa, că este vampir. Și l-a sfătuit să mă lase în pace, însă în ciuda ultimelor sale cerințe, mă aflu totuși acum, aici, alături de Winter.

      Sunt nerăbdătoare să îmi revăd bunicii, sper din toată inima să fie în regulă.

      Deodată, mâna rece a lui Winter îmi cuprinde mâna și mi-am împletit degetele cu ale sale, bucurându-mă din toată inima că este cu mine.

      - Ești bine? mă întreabă el

      - Da, până acum...

      - Mă bucur iubito. Te va face fericită să îți vezi rudele în regulă. M-am informat, bunicii tăi sunt bine, i-am ferit de orice posibil pericol.

      - Mulțumesc că ai avut grijă de ei, ești minunat.

      Îi zâmbesc și îmi așez mâna pe obrazul său, mângâindu-l cu degetul cel mare. Îl iubesc, fără el aș fi fost cu psihicul doi metri sub pământ.

      - În aproximativ treizeci de minute vom ajunge. spun recunoscând drumul

      Am venit pe aici încă de când eram o puștoaică și am început să fiu conștientă de unele lucruri. O parte mică din veri obișnuiam să le petrec aici, când iubiții mei părinți doreau să scape de mine pentru câteva momente. Aici am avut parte de prima mea iubire. Îl chema Cameron dacă nu mă înșel, eram obsedată după acest băiat, o rugam pe mama să mă ducă la bunicii mei aproape în fiecare weekend, la bunicul Ashton și bunica Aria.

      - Acum că suntem doar noi, îmi poți spune despre familia mea? Și de unde știi că sunt vârcolac? îl întreb curioasă

      - Sigur ești pregătită să auzi povestea? mă întreabă la rândul lui și aprob

     - Străbunicul tău de acum cinci sau șase generații, din partea tatălui tău, cu ajutorul magiei, a dorit să devină vârcolac. Și într-adevăr a devenit, de atunci, fiecare om procreat de la el din spița familiei, are genă de vârcolac. Însă după cum bine știi, trebuie îndeplinite unele condiții ca transformarea să se declanșeze. Și tu ești vârcolac, până și Alex.

      Huh, deci iubita mea mamă nu a fost în primejdie. Mă bucur atât de mult că nu a fost la un pas de a se transforma în ceea ce ura cel mai mult, adică ființele supranaturale.

      - L-am avertizat pe Alex să fie conștient de tot ceea ce face, pentru a evita, vârcolacii sunt mult mai groaznici decât vampirii. Nu aș suporta să te știu o astfel de ființă, nu vreau să ai parte de acel iad.

      - Și Helios, la fiecare lună plină, resimte durerile transformării deși nu se întâmplă asta?

      - Spre fericirea noastră, da. Atunci ar fi o oportunitate unică să atacăm, va fi mult prea slăbit.