Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul nouăsprezece

WINTER

      — In rest? Merg toate bine?

      — Da, ne era dor de White Chapel, deși micul nostru orășel este atât de pustiu și incolor. Simon se antrenează, este pus pe fapte mari, vrea să devină vânător de vampiri. îi aud vocea Arizonei la capătul celălalt al apelului, însă în fundal este o gălăgie de necrezut, oare unde o fi?

      Greu pentru Simon de dus planul la bun sfârșit, atâta timp cât majoritatea prietenilor lui sunt vampiri.

      — De când șeriful nu mai este, s-a dus de râpă tot.

      — Fie, lasă asta. Spune, ai reușit să te apropii de Olivia?

      — Bineînțeles, planul merge ca pe roate.

      Și am de gând să îl fac să meargă ca pe roate și în continuare. Nu am să mă las păgubaș până când Olivia Wayne nu se află din nou în brațele mele reci și ticăloase. Și am de gând să o lungesc atât de mult, încât Helios să fie conștient de faptul că Olivia se va întoarce la mine, deoarece dragostea noastră este de o mie de ori mai puternică decât vraja inocentă aruncată asupra iubitei mele. Nu va reuși să își îndeplinească scopul, nu va reuși să o ucidă pe Olivia pentru ca el să devină hibrid, eu voi fi mereu aici, în umbră, punându-i piedică la fiecare pas. Sadic, dar fratele meu și-o merită cu vârf și îndesat, iar răzbunarea e cât se poate de dulce și satisfăcătoare.

      — O așteptăm acasă cât de curând.

      — Ți se va îndeplini dorința în scurt timp.

      — De ajuns, apoi, îmi fac speranțe și nu voi mai avea răbdare. Apropo, ai reușit să îți redobândești controlul, așa e?

      — Da, dieta vegetariană face zilele mai frumoase.

     — Asta doream să aud de la tine, blondule.

      Adevărul e că dieta vegetariană face zile fripte, dar mama mă învăța mereu să fiu bărbat și să nu mă plâng. Cu sângele din pungi, puterile mele scad pe zi ce trece.

      — Mulțumesc că m-ai ținut la curent cu noutățile. Vom vorbi din nou curând.

      — Desigur. Salută-l pe Simon.

      — Ai grijă de tine, Winter. La revedere.

      Am închis apelul și telefonul mi-a zburat pe undeva pe canapea printre perne, apucând din nou paharul cu whisky în mână, sorbind tot lichidul ce se afla în acesta. Datorită alcoolului, toate poftele mi-au înghețat, adică pofta de sânge nu mai era prezentă și eram atât de împăcat. Nu voi înțelege niciodată cum de alcoolul are efect asupra vampirilor. Dar preferam să beau alcool, decât să îmi chinui propria persoană cu pofte aproape imposibil de controlat. Am mințit-o pe Arizona, trecerea din nou la o dietă vegetariană, după măceluri de zile mari, este cel mai greu lucru de realizat din toți anii mei de viață.
Parcă recuperarea Oliviei este floare la ureche.

      Totul merge atât de bine, Olivia se apropie de mine pe zi ce trece, nu mai poate ține piept conexiunii dintre noi. Iar eu când nu sunt cu ea, sunt un nimeni, un bețiv notoriu ce este măcinat de amintiri și dor. Dar când sunt în prejma ei, pofta de viață îmi revine instant. Nu îmi doresc să mă folosesc de ea doar pentru a mă răzbuna pe fratele meu, dar acel om merită să sufere. Și va suferi, pentru că este îndrăgostit de Olivia, iar ea îl urăște din toată inima ei, dar vraja aruncată asupra sa reprezintă o barieră între ea și sentimentele reale.
Îl urăște încă de când era lângă mine, iar eu am părăsit-o pentru a merge în căutarea lui.