Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul unu

      - Bună Sky! prietena mea, nu prea cu picioarele pe pământ, îmi sare în brațe și mă strânse atât de puternic încât aerul nu îmi putea întâlni plămânii deloc

      Vampirii și puterile lor exagerate.

      - Caroline, faci asta din nou! spun gâfâind, sperând să îmi dea drumul cât de curând din îmbrățișarea de urs

      Părul său șaten era astăzi prins într-un coc simplu, atât am putut observa din aspectul ei înainte de a mă acapara cu îmbrățișarea, pare că nu ne-am văzut de secole poate, dar au trecut abia două zile, sfârșitul săptămâni, pe care oricum l-am petrecut împreună la telefon, dacă nu față în față. Deși e un vampir, un demon al nopții, Caroline e mult prea atașată de mine și de iubitul ei, cred că noi doi suntem cele mai importante persoane din viața ei, cu ceilalți e atât de rece și crudă.

      - Mi-a fost dor de tine Sky.

      - Și mie, Caroline.

      Din spatele ei a răsărit minunatul și chipeșul Ambrose care are o relație alături de Caroline de aproape un secol întreg și cred că nu se vor sătura vreodată unul de celălalt.
Am oftat, văzându-i împreună. Ca doi porumbei îndrăgostiți.

      La fel de mult îmi doresc să am o relație cu Helios, în care ne putem iubi toată viața, secole la rând fără să mă lipsesc de iubirea și prezența sa. Mi-aș dori asta mai mult decât orice pe lume, nu mai am absolut nimic de pierdut, decât să îmi petrec eternitatea alături de el, lângă persoana pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta. Și singura.
Dar, Helios nu dorește nici în ruptul capului să mă transforme în vampir. Deși știu că nu este în regulă să ucizi oameni, însă dacă un vampir își dorește asta, se poate controla și stăpâni, nu este necesar să te hrănești până ucizi o persoană umană.

      - Vom întârzia la cursuri. spuse Ambrose și o cuprinse pe Caroline după umeri

      - O luăm la pas acum.

      Caroline îmi zâmbi, apoi îmi ghiontise brațul și ne îndreptăm toți trei spre intrarea în universitate.
Cursurile de astăzi durează relativ puțin, astăzi vom fi gata înainte de apusul soarelui și răsuflu ușurată, urăsc programul adoptat de Mystic University, în special când am cursuri sâmbăta și după masă. Mă exasperează total.

      - Ne vedem mai târziu.

      După ce am intrat în universitate, cei doi s-au oprit pe loc, se sărutaseră apăsat, apoi Ambrose a luat-o în direcția opusă nouă.

      - Helios e bine? mă întrebase și am dat afirmativ din cap

      - Nu e în apele sale în ultima vreme, încă caută o vrăjitoare pentru a-i face un inel.

      - E vina lui, știa că gașca lui Angus de ratați îl vor ataca, dacă nu fizic, vor găsi o modalitate.

      - De parcă nu îl cunoști pe Helios. spun oftând

      L-am văzut cu o oră în urmă și deja simt cum dorul de el e prezent. Și până îl voi revedea, mai sunt ore bune. Abia aștept să mă aflu din nou în brațele sale mari.

      - Știe că îți cauți familia?

      Am înghițit în sec, strângând cu fermitate cartea de biologie între braț și abdomen.

      - Nu! Și nici nu vreau să afle, nu vreau nici Ambrose să afle. Ei sunt mai ceva ca fetele, chiar își spun absolut tot.

      - Nu îi voi spune asta. Ți-am promis.