Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul patruzeci și unu

      În fuga mea haotică prin mulțime, mă loveam dureros de umerii oamenilor în timp ce mă strecuram printre aceștia, căci erau foarte mulți iar locul unde îmi doream să ajung era aparent imposibil și astfel procesul meu era încetinit. Iar orice minut este literalmente important, nu am idee ce doresc să le facă acei mascați prietenilor mei.
Acum am aflat cu toții în ce constă dispozitivul domnului Nicholas, într-adevăr este foarte modern și se întinde pe o distanță forte mare. Ceea ce nu înțeleg este următorul lucru, Winter a spus că este vorba de verbină, ce se afla în acel abur împrăștiat de fumigene, însă atunci de ce și April a fost afectată. Simon a menționat faptul că acel dispozitiv va distruge tot, și avea dreptate.

      Când în final am ieșit din mulțime, am putut observa mașina familiei lui care era condusă chiar de el, era oprită pe loc iar mama sa a părăsit vehiculul. Perfect.
Am fugit haotic in direcția lui.

      - Avem o problemă! Dispozitivul tatălui tău sunt fumigenele. Arizona, April si Christian au fost recrutați de niște oameni mascați și sunt în pericol! Trebuie să îi spunem tatălui tău să oprească fumigenele, căci scot abur constant. îi explic direct, căci nu aveam nici măcar o secundă pe care o puteam pierde

      In aceste momente fiecare clipă era prețioasă. Simon nu stă pe gânduri și își apelează tatăl.

      - Nu e cu noi, a rămas la primărie. E un haos total, Ty nu e de găsit pe nici unde, sunt îngrijorați în privința lui. Și nu răspunde la telefon.

      Am izbucnit și mai tare în plâns. Nu permit să îi pierd, acum câteva zile am recuperat-o pe Arizona din ghearele unei ipocrite iar acum este din nou în pericol de a fi exterminată.

      - Urcă!

      Am urcat imediat pe scaunul pasagerului iar Simon a condus înspre primărie. Avea în bord o viteză foarte mare, iar spre fericirea noastră, orașul era destul de pustiit căci toți se aflau în piață la paradă. Astfel Simon a putut să își pună în practică abilitățile de șofer bezmetic.

      - Unde e Adeline?

      - Am lăsat-o în piață, mi-a spus că va veni la voi.

      - Probabil nu a mai apucat.

      - Winter unde e?

      - A reușit să fugă, a scăpat ca prin urechile acului de acei mascați. Nu ți-ai fi dorit să fii acolo cu noi, să vezi acele orori...pielea lor se transforma în carne vie și se astupau, căci tușeau constant.

      - Vampirii respiră?

      - Nu. Asta e ideea. Acel dispozitiv este mult prea modern, tatăl tău avea dreptate.

      Simon îl suna când pe tatăl său, când pe Ty, alternativ. Ty nu este genul de băiat care să nu asculte de părinți și în special să lipsească de la aceste activități. De aceea îi înțeleg pe părinții lui Simon căci sunt îngrijorați, pe de o parte că este fiul lor bineînțeles, pe de altă parte că niciodată Ty nu a dispărut fără să nu ofere nici măcar un semn că e bine. Deci e de rău.
A fost vreodată bine de fapt?
De la moartea tatei am parte numai de întâmplări de rahat. Literalmente. Și nu grăiesc greșit.

      Când ajunsesem la primărie, ușile de la intrare erau deschise larg și părea că nimeni nu se află prin zonă. Doar în depărtare, la un colț de stradă se află un soldat înarmat, care părea pregătit să acționeze la orice mișcare dubioasă. E în zadar, căci acești oameni nu au habar cu ce se confruntă. Pot paria pe faptul că sunt de părere că vampirii sunt caractere ficționale.