Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul paisprezece

OLIVIA

      - Cum a fost ziua ta, Sky? ochii de un albastru senin ai lui Helios mă analizau curioși și  jucăuși

      Am zâmbit obosită și l-am cuprins în brațe, încolăcindu-mi brațele în jurul taliei sale de o lățime mult prea mare. I-am simțit mâinile jucându-se cu părul meu portocaliu și m-am lăsat moale în brațele sale, datorită faptului că eram mult prea obosită și lipsită de viață.

      - A fost extenuant. Cultura lor este mult prea diferită față de ce era acasă.

      - Ne vom integra. Asta este acum casa noastră. Caroline și Ambrose sunt în regulă?

      - Nu ai fost pus la curent cu decizia lor? Vor înceta să studieze la universitate, au spus că au absolvit de mult prea multe ori, e timpul să ia o pauză.

      - Serios? Nu aveam idee.

      - Da. Însă eu doresc să merg. Știu că nu este corect față de studenți, dar dacă nu vei izbuti să constrângi decanul nu voi reuși să intru acum, este mult prea târziu.

      - Am spus că voi face asta. Și eu mă voi angaja la un sediu de poliție.

      Aparent, Helios chiar adoră această meserie, dacă în Mystic a fost șeriful orașului, aici continuă cu funcția de polițist. Nu aveam habar că este adeptul respectării legii, nu părea.
Sau poate doar preferă să se simtă superior față de ceilalți. Da, cred că cea de a doua variantă este cea corectă.

      Manchester este un oraș imens, însă îmi lipsesc clădirile de opt zeci de etaje ce se aflau pe teritoriul Americii. Europa se lipsește de clădiri foarte înalte, ca zgârie-norii.

      Ar trebui să îmi verific mesajele primite prin e-mail, în caz că detectivul meu particular, Mudock a găsit ceva nou legat de familia mea naturală, sau dacă sora mea geamănă a fost găsită, ea fiind declarată dispărută fără urmă. Încă nu îmi vine a crede că gândesc aceste lucruri...adică faptul că există o șansă enormă de a avea o soră geamănă, Olivia Wayne. Sper din tot sufletul ca ea să fie în regulă. Dacă se va întoarce acasă, voi lua primul avion înspre White Chapel, orașul ei natal.

      - La ce te gândești?

      Helios apare în bucătărie și mă trezește din visarea cu ochii deschiși.
El deschide ușa frigiderului și pescuiește o pungă de sânge furată din spital. Nu sunt de acord cu asta, însă prefer acest lucru în schimbul uciderii oamenilor. Totuși, Helios, Ambrose și Caroline fură din sângele donat de oameni înspre cauze nobile...

      - La nimic important. spun sorbind din cana mea plină ochi cu ciocolată caldă

      Clima de aici este destul de instabilă și imprevizibilă, deși anotimpul curent este iarna, precipitațiile sunt destul de dese și nu cade nici un fulg de nea din cerul constant cenușiu. Cred că îmi vor lipsi enorm hainele subțiri, de vară.

      - Ești bine? se apropie de mine și îmi cuprinde fața în palme, forțându-mă să fac contact direct cu ochii săi care prin simpla privire îmi înmoaie genunchii

      - Da. Nu îți fă griji.

      - Ar trebui să dormi, pentru două ore. Iar când te vei trezi voi avea o surpriză pentru tine.

      - Mă faci curioasă și nu voi reuși să dorm astfel.

      - Atunci, uită ce am spus. fir-ar, m-a fermecat din nou

      Chiar uitasem ceea ce tocmai mi-a spus.
      Urăsc când face asta.

      - Acum, mergi și odihnește-te. Voi fi chiar aici.