Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul treizeci și patru

      - Simon, tu vei rămâne aici să ai grijă de Olivia. Pentru că vrăjitoarea lui Helios, Phoebe nu se va putea năpusti asupra noastră, vrăjile ei nu funcționează pe noi. Însă voi veți fi o țintă ușoară pentru ea. Ne ușurați treaba dacă ați sta cuminți aici. spuse Winter încet

      - Dar... încearcă Simon să spună ceva însă este întrerupt de Christian

      - Alegi metoda ușoară sau metoda grea, care înseamnă să te leg de scaun. Dacă într-adevăr va fi o urgență poți sări în ajutor.

      Christian își parcare mașina la câteva case distanță, astfel încât să avem în vedere casa lui Helios. Toate casele erau cuprinse de beznă, însă casa lui Helios era singura ce avea luminile aprinse în interior, deși era o oră târzie.

      Mudock, Christian și Winter s-au echipat cu arme și rezerve. Winter era mult prea sexi acum, fiind serios și concentrat pe ceea ce făcea. Își ținea arbaleta în mână și la spate se afla tolba cu săgeți create dintr-un lemn anume pentru ucidere vampirilor, era letal. Iar în betelia pantalonilor s-a aprovizionat cu pistoale, cuțite și grenade.

      - Te iubesc. spuse el în timp ce mă sărută pe obraz

      Îl privesc lung în cascada albastră cristalizată a ochilor săi, iar apoi se întoarce încet pe călcâie și se îndreaptă toți trei spre casa lui Helios, pregătiți acum de orice ar urma acolo.
Eu m-am Așezat înapoi pe bancheta din spate fiind în stare de șoc și am privit țintă peste umărul lui Simon pe cei trei cum se apropiau de teritoriul monstrului. Simon era agitat și nervos, își dorea să fie acolo cu ei. Însă este conștient de pericolul iminent. Știe că cei ce se află în casa aceea reprezintă o amenințare pentru viața tuturor oamenilor.

      Tot ce făceam era să mă rog ca cei trei să fie bine la final. Și Helios să piardă rușinos în fața lor. Poate el este pregătit, doar ne aștepta să facem primul pas. Oh nu, sigur va ieși rău. Nu-i de bine.
Mă cuprinde panica și simt că ale mele căi respiratorii sunt astupate de ceva și nu pot respira, astfel mă chinuiam din răsputeri sa inspir și sa expir cu ajutorul gurii.

      - Olivia, liniștește-te! Totul va fi bine.

      Simon încearcă să mă liniștească în timp ce îmi așază după ureche o șuviță de păr. Dar nu îl puteam asculta, aveam un sentiment sumbru, că ceva nu va fi bine. Excluzându-l pe Helios, nu îmi doresc să existe victime colaterale în acest război.

      Am dat geamul electric al mașinii jos pentru a lua o gură de aer, deși cei doi vampiri au dat buzna în casa lui Helios, spărgând ușa, era o liniște atât de lină încât de fapt era asurzitoare. Nu cred că Helios i-a așteptat cu prăjiturele și un pahar de lapte, iar asta mă înspăimântă. Nu înțelegeam de ce era totul atât de liniștit, nu cred că relația de familie dintre cei doi vampiri -Winter și Helios- este una pașnică.
Simon își lăsă privirea în pământ și își ciulea urechile, făcând același lucru ca și mine, doar ascultând liniștea morbidă.

      Când nici unu dintre noi nu se aștepta, un sunet asurzitor răbufni din interiorul casei lui Helios care odinioară, îl consideram adăpostul meu. Sunetul fusese atât de exagerat încât am tresărit, iar cu coada ochiului am observat cum o casă din depărtare își aprinsese luminile din interior, bănuiesc că locatarii au tras o sperietură de mama focului.
După aceea, am putut auzi sunete înfundate care proveneau cu siguranță de la obiectele de prin casă ce se spărgeau, din cauza unei lupte presupun. În schimb, nici un urlet.

      Simon devenise mai agitat ca mine, își dorea cu ardoarea să fie acolo, își trecea mâinile prin păr la fiecare două secunde și înjura încet, de asemenea piciorul său lovea neîncetat podeaua mașinii.
Mi-am mușcat interiorul obrazului, iar o lacrimă a curs involuntar pe față. Eram îngrijorată în privința lui Winter, dar și a lui Christian, până și în privința lui Mudock, nu merita să sfârșească rănit din pricina noastră.