Helios // Nightfall (Partea a II-a) |+18|

Capitolul treizeci și șase

      - Mă bucur că ai trecut pe aici. îmi zâmbește Nate, care lucrează la acest restaurant de luni bune, încă de pe când lucram și eu aici

      - Cu mare plăcere, am să mai trec fi sigur.

      I-am zâmbit și am părăsit Orlando's, locul unde am avut parte de primul job. Ar trebui să mă gândesc la o posibilă angajare într-un loc anume, căci acum o duc pe stânga cu banii. Însă după ce le vom recupera pe Arizona și Adeline, voi încerca și eu din răsputeri să îmi refac viața și să redevin umană.

      Am luat-o la pas către casă. Seara precedentă a fost oribilă. Atât cearta cu Winter cât și casa goală m-au demoralizat peste măsură. Când era mama nu era atât de pustiu, însă acum când sunt doar eu am parte de un sentiment oripilant. Casa ce odinioară era un cămin mirific, acum este plină de praf și păianjeni, la fel ca amintirile mele cu părinții mei.

      Spre surprinderea mea, în fața casei, pe treptele pridvorului ce ducea spre ușa principală a casei, mă aștepta chiar Simon ce părea foarte îngândurat. A fost destul de repede pus la curent.

      - Bună. Ce faci aici? îl întreb zâmbind, după mă așez lângă el pe betonul rece

      - Nu e evident? Am venit să mă asigur că ești bine.

      - Sunt în regulă.

      - Crezi că este un moment bun să vă despărțiți tocmai acum? intră direct în subiect

      Am înghițit în sec.

      - Nu ne-am separat oficial, sper. A fost doar o ceartă. Winter chiar mi-a luat peste picior încrederea, și nici nu insistă să mă împace...

      Îi răspund tristă lui Simon. Are dreptate, sunt egoistă față de Arizona și Adeline, salvarea lor ar trebui să fie principala noastră ocupație acum.

      - Adică avem o prietenă căruia nu-i dăm de urmă de câteva zile bune...

      - Știu asta. Însă promit că ceea ce se întâmpla între mine și Winter nu va afecta acest proces. Ca să vă ajut nu este necesar să fiu constant în preajma lui.

      - Ba da! Chiar este, Olivia. Ai nevoie de protecție, și fără el ești vulnerabilă în fața tuturor pericolelor.

      - Îmi pot purta și singură de grijă.

      - Din contră, ești vulnerabilă, repet. Maturizați-vă și să vă rezolvați problemele. Căci în mâinile noastre se află soarta Arizonei.

      Cuvintele lui Simon mă loveau ca niște săgeți usturătoare. Știam mult prea bine că are dreptate, iar eu și Winter ne-am comportat ca niște copii și aceste probleme dintre noi au îngreunat procesul de localizare a fetelor. Căci atât eu cât și el am avut nevoie de consiliere după seara precedentă.

      Liniștea a fost întreruptă de soneria telefonului lui Simon, când acesta a zărit apelantul a răspuns imediat.

      - Ești sigur? îi răspunde Simon

      Nu am văzut cineva era, și nici nu aud apelantul ca să recunosc vocea. Așa că nu am decât să aștept până la final ca să aflu despre ce este vorba. Am simțit imediat cum Simon devine agitat.

      - Ne vedem acolo. Voi ajunge cât de repede pot.

      Simon închise telefonul și sare de pe trepte, aproape fugind către mașina sa.

      - Ce este? îl întreb gâfâind, fugind în urma lui

      - Christian le-a localizat pe fete. Toate urmele și semnele au dus către fosta mină de lângă White Chapel.