Blestemul alegerii

Cap.1. Miza.

18 iunie anul 2400

O raza de soare imi incalzeste fata. Deschid ochii usor si las caldura somnului sa ma abandoneze.Ma ridic usor din pat inca cascand si deschid fereastra. Afara femei si barbati se plimba de colo colo, aranjand tot felul de panglici rosi si negre,culorile Durmstangului. O femeie roscata cu parul ciufulit prins intr-un coc la ceafa, aranjeaza un buchet de trandafiri rosii langa statuia vulturului cu aripi deschise. Vulturul este emblema Durmstangului. Niste copii alearga si tipa, iar unul dintre ei rastoarna vasul cu trandafiri rosii. Femeia ciufulita tipa la ei si incepe sa rearanjeze trandafiri, in timp ce copii se indeparteaza razand. Azi e o zi importanta pentru Durmstang. Este singura zi din an, cand oameni de dincolo de bariera au voie sa intre pe teritoriul nostru. Pana acum nimeni nu a mai fost dincolo,dar celor de dincolo le este permis sa vina, pentru a lua arme si plante medicinale de la noi, in schimb ei ne aduc tot felul de noi inventi ale lumi lor. In fiecare an este o ceremonie a paci intre cele doua lumi in care se face acest schimb de lucruri si in care membri celor doua lumi sarbatoresc impreuna armonia dintre ele. Niciodata nu mi-a placut sarbatoarea asta. Mereu mi-am dorit sa trec dincolo, sa pot pasi in laboratoarele de unde vin inventile lor si sa urc in cladirile inalte de care am auzit, dar nu se va intampla niciodata, pentru ca dintre doua lumi, trebuia sa ma nasc eu tocmai in cea mai plictisitoare. De obicei eu si Gabe ,fratele si cel mai bun prieten al meu, urcam pe munte si hoinarim prin padure, pentru a nu asista la prostia de ceremonie a paci. Ma imbrac repede cu primele haine pe care le gasesc in dulap, blugi negri si tricou albastru. Imi i-au repede tenisi negri si cobor scarile, cate doua o data. Gabe si matusa Natalie sunt deja la masa, Ilenia lipseste ca de obicei. De cand a obsolvit si a devenit medic, sora mea nu mai petrece prea mult timp acasa.

-'Neata, Shailene!! ma saluta Gabe.

-Buna scumpo. Sa nu uiti sa iti iei rochia pe care ti-am pregatit-o pentru festivitate. Eu nu voi putra fi acolo, dar voi trebuie sa mergeti. Daca mai hoinariti ca si anul trecut prin paduri, o patiti rau!

Ma uit complice la Gabe si el imi raspunde cu un ranjet strengar. Dupa ce iese matusa, eu si Gabe ne planificam mica excursie, in care clar ca nu vom uita sa ne radem de costumul de anul acesta a presedintelui Wudly. Anul trecut, purta un costum rozaliu pal cu dungi albastre, iar cu doi ani inainte, un costum verde cu buline albe. Gabe pune farfuriile in ghiuveta si se intoarce ganditor.

-Hmm...ce ai zice sa trecem pe la festivitate inainte sa incepem plimbarea?

-Ăăăm. Ok. De ce?

-Vei vedea.

Zambeste strengar si urca in camera. Dupamasa coboram impreuna si mergem spre festivitate. Nu ne-am prea strofocat cu vestimentatia. Eu port rochia pe care mi-a pregatit-o matusa,iar Gabe blugi si camasa.

-Ce costum crezi ca va avea Wudly anul asta?

-Hmm..ce zici de lila cu pene?

-Mda...pare o varianta destul de buna.

Cand ajungem in marea piata, festivitatea a inceput de mult. Presedintele sta pe scena cu un costum negru cu trandafiri , ma pufneste rasul.

Kimm Sourlei, presedinta Persiului, cealalta lume , e alaturi de presedintele nostru, pe scena. Deodata zaresc ceva schimbat, langa Kimm si consilieri sai ,se afla si un baiat, cam de varsta surori mele, optsprazece ani. Poarta geaca de piele neagra si afiseaza o fata dura, dar nu stiu de ce simt ca se preface.

Are ochii de cea mai ciudata culoare posibila,un fel de albastru violet,mai mult violet si par saten tuns scurt.Presedintele Wudly si presedinta Sourlei dau mana,iar apoi oameni incep sa aclame si sa tipe. Presedinta Sourlei e o femeie frumoasa de vreo douazeci de ani, bruneta, cu parul valurit prins intr-un coc, din care ies cateva suvite ce i se revarsa pe chipul ca de portelan. Poarta ca de obicei haine stramte si negre, ce o fac sa para mult mai tanara. Presedintele Wudly isi incepe discursul plictisitor, despre pace si armonie. Discursul presedintelui incepe mereu cu o scurta povestire despre ultimul razboi dintre cele doua lumi, de acum trei sute de ani. Cand incep sa ma doara picioarele si sa ma plictisesc de moarte, imi amintesc de ce suntem aici.