Surprizele vietii

Cu Max...

M.am trezit la auzul insistent al soneriei. Imi ridic capul din perna si constat ca era 18:30 si Max deja sunase in disperare de la 17:00. Iau telefonul si raspund.

Mayra: Da Max...da m.am odihnit...am vazut cat e ceasul...nu ti se pare ca...da bine...vin intr.o jumatate de ora...bine. Stai...ce ai zis? De ce? Ok vin imediat!

Max suna pe buna dreptate in disperare, dar ce eram eu? Judecatorul sa stau intre el si familia lui...ai lui vroiau sa il mute la un spital din New York motivand ca spitalul nu isi face treaba asa cum trebuie. Asta ma scoase din sarite..

Ma imbrac, ma duc la bucatarie unde era tot familionul adunat sa manance. Ma asez si eu la masa si incepem discutia despre Max...

Amber: Amnezicul tau ce mai face?

Mayra: Mama nu e al meu, dar am grija sa se faca bine si sa isi revina. Ma stie momentan doar pe mine, Darrin si cativa baieti de la drifturi. In rest pauza...si au mai venit si ai lui plini de minciun. Deja iau adus pe una sa il cupleze crezandu.l prost.

Darrin: Acum pleci acolo?

Mayra: Da vrei sa vi si tu?

Darrin: Da voi veni si eu cu tine. Amy te superi, iubito ca in noaptea asta ies?

Amy: Nu iubire! Oricum voi fi cu Darius si sti tu...

Darrin: Ok iubita mea...ma revansez eu...

Amy se in rosi toata, cand el spune asta era clar ca apoi va avea parte de tot romantismul din lume. Darrin era un romantic incurabil cand venea vorba de persoana iubita. Dupa ce mancam eu si Darrin plecam spre spital. Dupa cateva minute ajungem unde ne asteapta un Max tafnos.

Max: In sfarsit ai venit! Salut Darrin!

Darrin: Salut Max!

Sara: Nu inteleg!!! De ce pe ei ii recunoaste si pe noi nu!?

Max: Mayra de cand ai plecat astia m.au inebunit de cap cu toate tampeniile si cica vor sa ma mute. Scoate.i afara te rog!

Mayra: Nu pot Max sunt parintii tai.

Matt: Mayra le.am explicat ca acum nu e bine sa il mute, ca e bine momentan sa il lase langa cine stie si are incredere momentan. Ar fi bine sa iti spuna tie locurile pe care le frecventa ca sa mergi in urmatoarele zile cu el si mai multe chestii. Tu si Darrin sunteti singurii care momentan il puteti ajuta, dar nu vor sa inteleaga sub nicio forma.

Max: Astia cica sunt parintii mei dar in loc sa ma ajute imi fac rau...

Mayra: Gata...doamna Morris nu sunt cadru medical si prea multe nu stiu despre medicina daca ma intrebati de politie va tururui o luna intreaga. Dar am trecut si eu prin ceva asemanator doar ca mult mai grav. Nu e bine ce vreti momentan. E bine acum sa il lasati aici cu noi sa il ajutam, dupa ce isi recapata memoria il puteti lua sa ii faceti examene amanuntite acolo unde vreti dar va asigur ca si aici i s.au facut destule pentru ca la ora actuala asta e cel mai bun si mai dotat spital din Romania. Dumneavoastra ce vreti pana la urma sa il faceti bine sau sa il faceti marioneta dumneavoastra? Ca nu va prea inteleg comportamentul si minciunile? Daca nu ma punea sa ii citesc din telefon si sa vad mai credeam dar stiu ca nu e asa. El momentan e amnezic nu si prost...amnezia inseamna ca nu mai stie, nu mai recunoaste lucruri sau persoane nu inseamna prostie.

Sara: Cine esti tu sa imi vorbesti asa?

Mayra: Un om care se lupta ca Max sa isi revina. Atat tot...ce credeti ca eu nu am altceva mai bun de facut decat sa ma tin dupa curul lui, nu? Am familie, am copil, am servici si am o mie de lucruri de facut, dar stau aici ca fiindca stiu ca il pot ajuta cumva sa isi revina si nu pot lasa asa un om, si eu la randul meu am patit o gramada de chestii si nu am fost abandonata la vremea respectiva mi.a placut ca am primit ajutor acum e randul meu sa ofer unul.

Sara: De unde stiu eu ca tu nu esti una din iubitele lui care vrea sa il tina langa ea pentru bani?

Mayra: Nu sunt doamna nicio iubita, eu si varul meu ii suntem prieteni atat, si nu ne trebui banii lui, avem destui de multi. Nu stiu drept cine ma iei dar te asigur ca daca ai sti ti.ai retrage cuvintele.

Will: Gata! Nu va mai certati. Trebuie sa facem cumva sa il ajutam pe Max sa redevina cel dinainte...Sara lasa garda jos si potoleste.te, multumim Mayra, il vom lasa pe mainile tale. Noi iti vom face traseul copilariei lui si tot ce mai e nevoie. Ma duc acasa sa iti scriu tot ce trebuie sa sti si iti voi aduce dosarul maine.

Sara: Will te pui contra mea?

Will: Femeie ce vrei sa fac nu vezi ca sta in pat ca un iepure fricos si nu ne cunoaste cand el aproape zilnic se ciondanea cu noi si era neinfricat si foarte curajos in toate. Eu nu il recunosc acum, nu asa era baiatul meu, si nu vreau sa il mai vad asa. Daca copii astia si doctorul pot face ceva ei bine atunci il voi lasa pe mana lor. Si punct sa nu te mai aud si sa nu te mai bagi! Clar?

Sara: Bine! Daca asa consideri tu! Ea pleaca si tranteste usa, apoi Will pleaca si el dupa ea. Semn ca va urma o cearta destul de aprinsa.

Nu imi placeau certurile, uram asta dar acum trebuia sa il ajut cumva avea incredere in mine si nu il puteam trada. Chiar era schimbat din cauza amneziei, din domnul sigur pe el si rautacios nu mai ramasese nimic, tatal lui avea dreptate parca era un iepure fricos ce privea cu neincredere.

Max: Multumesc Mayra!

Matt: Pai si acum ce veti face domnule Max ca maine va putem externa.

Darrin: Pai va trebui sa il ducem acasa.

Max: Nu merg acasa la mine sigur dau de astia, nu am incredere in ei...

Mayra: Pai si unde vrei...iti inchiriez ceva? Stai singur?

Matt: Nu e bine sa il lasati singur!

Darrin: Il vom lua la noi....

Max: Asa mai da...

Devenise ca o lipitoare, mai rau ca un copil, offff...