Învață-mă să iubesc! Vol. II - Umbrele trecutului

CAPITOLUL 7

Au trecut aproximativ douăzeci de ore de când a plecat Amaya de acasă. Au trecut aproape douăzeci de ore de când sunt singur și, este pentru prima dată când mă și simt singur.

Am rămas singur de când a ieșit pe ușă și așa mă voi simți până când se va întoarce. Dar când o va face?

Când va afla adevărul? Nu îi pot spune așa ceva. Nu îi pot spune ce am făcut, nu mă va accepta niciodată.

Toată noaptea nu am dormit. Nu am putut să dorm. Cum să pot dormi când așternuturile crem îi poartă parfumul, dar ea nu este. Când hainele și obiectele ei sunt aici și tot ceea ce făceam era să le ating gândindu-mă la ea.

Noaptea trecută mi-am dat sentința – viața mea va fi un chin fără singura femeie pe care o iubesc.

Viața mea este ca o sabie, și pe ambele părți taie adânc în mine. Orice decizle aș lua, rezultatul e același.

Îi spun ce am făcut – nu mă va ierta și accepta.

Nu îi spun ce am făcut – știe că e o minciună și nu mă va ierta niciodată pentru că am încălcat singura promisiune pe care mi-a cerut să i-o fac.

Amaya este la Anna de ieri seară. Am lăsat-o să meargă, fără să opun rezistență. Mai tare aș fi înrăutățit lucrurile. Și-a luat doar strictul necesar, câteva schimburi, obiecte de iginenă și alte chetii de femei. Tot ceea ce am putut să fac a fost să privesc.

Dacă gura mea nu putea grăi adevărul, orice aș fi spus atunci era în zadar. Totul. De la rugăminți să rămână, la promisiuni mincinoase.

Pur și simplu m-am uitat cum a plecat singurul lucru bun din viața mea.

Am văzut vă aștepta să o opresc, că nu voia să plece. Dar nu am avut dreptul să îi cer să stea.

Când a terminat am rugat-o să mă lase să o conduc, dar m-a refuzat. A spus că are nevoie de mașină pentru luni dimineață când merge la muncă.

Faptul că a presupus că va sta acolo până luni – sau chiar mai mult, m-a trezit și mai tare și m-a făcut să mă simt și mai dezamăgir de mine.

Cred că, încet-încet încep să mă urăsc.

Am lăsat-o să plece singură cu mașina ei. După câteva secunde, am coborât și am urmărit-o cu mașina. Voiam să știu că ajunge în siguranță la apartamentul prietenei sale.

Ideea că are o așa prietenă mă face să îi mulțumesc lui Dumnezeu. Știu că orice s-ar întâmpla, ar avea mereu pe cineva care să o sprijine. Când a sunat-o pe Anna aceasta a spus doar Normal că poți să vii, fără să adreseze măcar o întrebare.

După ce m-am asigurat că este în bloc, și mai apoi în apartament am vrut să plec. Dar n-am putut. Cred că am stat în parcare în jur de două ore. Eram în locul în care mă aflam cel mai aproape de ea.

Când m-am întors acasă, am început să plâng. Nici nu îmi amintesc ând sau de ce am plâns ultima dată. Dar acum am plâns, cu spasme și sughițuri.

Am intrat în apartament, iar Amaya nu mă aștepta cu melodiile lui Taylor Swift și cu o îmbrțișare caldă. Am început să plâng deoarece am realizat că așa va fi de acum încolo. Că puținul timp de fericire mi s-a terminat odată cu reapariția acestui om în viața mea.

A noastră.

Am dezamăgit-o și o știu foarte bine. Știam că trebuia să semneze acel contract. Știam cât își dorea să fiu acolo în acea zi. Și jur pe Dumnezeu că și eu mi-aș fi dorit asta la fel de mult. Mi-am dorit atât de mult să fiu cu Amaya ieri încât mă durea.

În schimb am fost cu H.

La cassino, jucând poker ca să îi fac profit. Am jucat și i-am înmulțit banii indiotului, înconjurat și scârbit de femeile aproape goale din încăpere. De parfumul greu și dulce al lor și de mirosul de tutun și drogurile altor megalomani mafioți din cercul lui H.

H nu mi-a dat de ales decât să merg cu el. Era pregătit să îi spună Amayei totul așa că am mers cu el. Dcă e ca Amaya să afle vreodată ceea ce s-a întâmplat, o va afla de la mine. Va afla adevărtul meu, nu ceea ce crede H că s-a întâmplat, de fapt.

Nu credeam că voi sta atât sau că mă voi implica din nou în acele treburi. Dar iată-mă, fiind as-ul lui și dublând suma pe care a pus-o la bătaie.

I-am trimis aseară Amayei un mesaj. I-am urat noapte bună și i-am spus că o iubesc.

Am zâmbit ca un idiot când mi-a răspus că îmi urează vise plăcute și că mă iubește și ea.

După ce am citit mesajul mi-am zis că nu e totul chiar pierdut. Că poate lucrurile se vor întoarce într-o formă sau alta în favoarea noastră.

Mi-am încercat norocul și am întrebat-o dacă pot să îi mai trimit mesaje. Mi-a spus că da, așa că dimineață i-am urat o zi bună și i-am spus că mi-e dor de ea. Mi-a spus că știu ce am de făcut, iar de atunci nu am mai vorbit cu ea.

Nu pot să fac ce știu că am de făcut.

Este aproape seară afară, iar eu mă pregătesc îmi îmbrac un costum negru și îmi iau pantofii de lac în picioare. Îmi dau parul negru cu puțin gel și mă dau cu un parfum puternic bărbătesc.

Deși nu îmi convine această separare, tind să cred că Dumnezeu a aranjat așa asta. Amaya este la Anna, iar eu sunt scutit de explicații.

Deoarece în această seară trebuie să îi fac un alt joc lui H.

Da, e luni daaar....PRIMUL VOLUM A AJUNS LA 10K DE OCHIȘOOORRI! Știu că majoritatea va ajunge și aici așa că vreau să vă mulțumesc! Fiecare vot, ochișor sau cometariu înseamnă enorm pentru mine - mă răsplătește pentru ceea ce am făcut și mă încurajează să continui! Așa că, mulțumesc vouă! Pentru că sunteți și ați ajuns până aici cu noi!

Sunt tare fericită, iar cum deocamdată nu am ce să vă ofer altceva...Am venit cu un capitol. Deși e scurt, v-am plimbat un pic prin mintea și reflecțiile lui Dylan!

Enjoy!

Ne vedem vineri!

Pupicei!

@AlyAlexy ,

te-am observat! Te aștept aici și până la final! <3

Mulțumesc!

Te cuprind