L-am lăsat pe Dylan să meargă la firmă singur, iar eu mă văd cu Anna la mall așa cum i-am spus lui. Spre norocul meu, a fost liberă în ultimele două zile și abia aștepta să facă ceva decât să stea acasă.
O văd pe Anna cum intră în centrul comercial și-mi ridic mâna pentru a mă putea vedea. Mă zărește după ce dă o tură cu privirea apoi se grăbește spre mine. Ne îmbrățișăm de parcă nu ne-am văzut de ani de zile, apoi ne despindem iar ea mă privește din cap până în picioare, precum o mamă care nu și-a văzut fiica de mii de ani.
— Doamne, începe să îmi fie dor să lucrăm împreună! Cum ești? Ochii ei mari, negrii și curioși mă fac să zâmbesc.
O îndemn să ne așezăm la o masă, să comandăm ceva și să povestim. Anna comandă un expresso, iar eu iau un fresh de portocale.
— Mi-a fost dor de tine! Îmi pare rău că te-am neglijat, chipul meu trist o impresionează pe Anna, care mă prinde de mâini încurajator. Lasă-mă pe mine, aceiași rutină, spune-mi de tine, o îndemn pentru a sări peste rutina mea de a lucra la firmă, a veni acasă și de a-mi petrece timpul cu iubitul meu.
Anna pufnește.
— Mai nou sunt dădacă, își dă ochii peste cap, iar eu îmi ridic sprâncenele mirată.
— Al doilea job? Dacă ai probleme, te rog, spune-mi, vreau să te ajut! Și nu din banii lui Dylan, dacă asta te-ar face să te sfiești.
Nu că aș avea eu mulți, dar este prietena mea și vreau să o ajut în orice mod posibil.
— Al doilea job pe naiba! Izbucnește un pic cam tare. O ții minte pe fetița căreia i-am pregătit ziua de naștere? Mă întreabă, iar eu aprob, insă nu îmi aduc aminte numele ei. Ei bine, lui Bob i s-au aprins călcâiele după mă-sa, iar copila mi-o mai plasează mie, ba la cafenea, ba acasă dacă porumbeii nu și-au încheiat treburile, își dă ochii peste cap exasperate.
Îmi aduc aminte că în acea zi Bob s-a oferit să le ducă acasă, dar femeia aceea nu ajunsese la cafenea pentru a se angaja? Zici că am avut amnezie, nu paralizie.
— Nu poate fi așa rău, zâmbesc eu.
— Domnișoara aia e un drac reîncarnat! Frate, nu stă locului un minut! A dormit la mine azi noapte, de dimineață am făcut curat, gesticulează enervată. Zici ca a trecut uraganul din Oz sau cum mama naibii e povestea aia! În urma acestei experiențe m-am decis că nu vreau plozi!
Afirmția Annei îmi aprinde un beculeț! La naiba, testul de sarcină! Am fost atât de prinși în toată treaba asta cu H că am uitat că medicul ginecolog mi-a sugerat să fac un test de sarcină săptămâna asta, înainte de vizita la cabinetul dânsei.
— Pământul către Amaya! Unde ai zburat? Surâde.
— Mă gândeam dacă ai avea grijă de copiii mei, zic ce apuc bând repede o gură de suc ca să îmi treacă starea asta.
Anna aproape se îneacă cu niște cafea.
— Draga mea, orice până la copii. Sunteți bogați, luați-vă o bonă.
Încep să râd și schimb subiectul, notându-mi în cap să fac testul de sarcină când ajung acasă.
— Azi merg la o petrecere la un cassino, spun direct, iar ea se îneacă din nou.
— Detalii, Amy! Nu sunt ghicitoare.
Îmi dau ochii peste cap și încep să îi povestesc tot ce știu. Adică, tot.
CITEȘTI
Învață-mă să iubesc! Vol. II - Umbrele trecutului
Ficción GeneralSe zice că viața este o axă continuă trecut-prezent-viitor. Ei zic că trecutul este cel mai puternic. Îți poate influența prezentul și să aibă consecințe în viitor. Credeam că dacă încui ușa cu un lacăt, va rămâne așa. Însă demonul din spatele ușii...