Învață-mă să iubesc! Vol. II - Umbrele trecutului

CAPITOLUL 43

Dylan privește în jos, fixând podeaua. Mă uit spre el pentru a-i cere, din nu știu ce motiv, sa îmi spună că asta e o minciună. Îi văd vena de pe gat cum pulsează, și dacă m-as strădui un pic aș putea să îi și aud pulsul. Văd cum trupul sau devine din ce în ce mai rigid, palmele sale fremătându-se una pe cealaltă într-un gest de nervozitate.

Fumul de la trabuc eliberat de H ajunge la noi, făcând din ce în ce mai greu să îi zăresc expresia lui Dylan.

Yana.

Fiica lui Nikolai.

Verișoara mea.

A murit.

Iar Dylan era acolo.

— Atunci am să îi spun eu.

H tușește ușurel pentru a-și potrivi vocea.

— Yana îl voia pe Dylan. Îl iubea nebunește, își dă ochii peste cap enervat de acest lucru. Dar el...Nu.

Acest cuvânt a ieșit cu o singura expirație dură, urmat de un nor gri de fum de la trabuc.

— Puteam să le ofer totul. Amândurora. Dar Dylan nu a vrut. Nu a vrut-o pe fiica mea sub nicio forma. Uneori, iubirea chiar e totul, Nikolai își plimbă degetul arătător între mine și Dylan.

Îi pot auzi respirația lui Dylan. Dacă ar avea un perete în fața sa, ar putea sa-l spargă din cauza durității cu care expira.

— Yana făcea orice să îi atragă atenția lui Dylan. Orice. Era curajoasă, determinată, hotărâtă.

— De aici cred ca pot să preiau eu, Dylan își ridică chipul din pământ și își îndreaptă atenția spre Nikolai.

Cumva, mă răsucesc spre Dylan și aștept să îmi povestească.

— Într-o noapte am avut de făcut un transport.

Încurcătură de pe fruntea lui Dylan se adâncește la amintirea acelei nopți.

— Yana mi-a cerut să vină cu mine, deși știam amândoi cât de periculos este. Evident că am refuzat, dar ea a tot insistat. A cedat abia când i-am spus că îl voi anunță pe H, Dylan înclină capul spre Nikolai care doar asculta fără să întrerupă mărturisirea lui Dylan. Sau am crezut ca a cedat. S-a ascuns în portbagajul mașinii mele.

Ma încrunt. Yana s-a strecurat în mașina lui Dylan și a mers cu el.

— Când am ajuns la tir...am verificat marfa și am lăsat deschis pana ce am verificat restul mașinii pentru a nu se întâmpla nimic. Yana a intrat acolo și nici pana în ziua de azi nu îmi explic de ce acolo. Voia să fie cu mine, de ce a urcat în spate?

Dylan adresează această întrebare mai mult pentru el...de parcă și-ar căuta răspunsuri. Motive logice care să îi ofere o coerență acelei nopți.

— Voia să fie cu mine, spune printre dinți.

Cu el.

Yana îl voia pe Dylan și a murit din cauza asta.

Nu e normal sentimentul ce îl am acum. Nu e normal sa simt gelozie în situația asta.

— Am pornit spre ieșirea din oraș însă unul dintre amicii lui - face din nou semn spre Nikolai, apăsând ultimele două cuvinte - a hotărât să îi arunce în aer tirul.

Mă cutremur la auzul vorbelor lui Dylan.

Acum, eu sunt cea care privește spre podea, fixând culoarea maronie devenind tot ceea ce văd.