Negura iubirii

Cap 14

Max pov:

Ii ascultam respiratia sacadata si nu indrazneam sa-mi deschid ochii. Fusese cel mai placut si intens sarut pe care l-am avut vreodata. Nici o clipa nu-mi dadusem seama de influenta pe care o are asupra mea. Gestul fusese unul necugetat fara doar si poate, dar nu m-am putut stapani. Am simtit ca trebuie si ca vreau s-o fac. Am avut curiozitatea aceasta nestapanita de a vedea cum se simte in timp ce buzele mele le saruta cu nesat pe ale ei. Si desi nu credeam o secunda ca avea sa se intample a parut perfect. Felul in care ne completam m-a bulversat. Parea ca buzele ei sunt singurele care vor putea vreodata sa le atinga si sa le multumeasca pe ale mele.

-Tremuri. Hai sa mergem, am spus intr-un final privind-o si ajutand-o sa urce inapoi in masina. Nu zicea nimic, iar acum nici de privit nu ma mai privea. A fost oare la fel de intens pentru ea cat a fost si pentru mine? A deranjat-o?  Ma macinau o mie de ganduri in momentul ala, iar tacerea ei ma enerva la culme, ma agita cumplit.

-A fost primul meu sarut adevarat, a soptit privind in gol pe geam in dreapta sa. M-am uitat brusc la ea nefiind sigur daca am auzit bine. M-am incruntat si am asteptat restul explicatiei. Asta nu se putea intampla, nu? Am fost primul care tocmai ce a sarutat-o? Nu puteam crede asta.

-Stiu ca probabil ti se pare aberant si imposibil, dar asa este. A fost primul sarut adevarat, a continuat pierduta in propriile ganduri. Eu unul eram incapabil in a spune ceva. Pur si simplu mintea mea se blocase pe ceea ce imi marturisise. Am inghitit in sec incercand sa scap de nodul ce-mi bloca respiratia si am pastrat tacerea lasandu-ne timp amandurora sa asimilam ceea ce tocmai am facut. Nu stiu ce simteam, dar era o senzatie de ceva amestecata cu vinovatie. Era pentru prima oara cand nu puteam si nici nu voiam s-o ranesc spunand ceva gresit. Desi intelegeam cu greu ceea ce-mi spusese ma simteam un profitor. In ciuda divergentelor noastre si ignorand jignirile zilnice regretam ca ii luasem sansa de a simti asta cu cel pe care avea sa-l iubeasca la un moment dat. Nu eram eu cel care trebuia sa aiba acest privilegiu, nu eu care nu simt nimic pentru Kate. Si da, o consideram un privilegiu pentru ca este o fata deosebita din multe puncte de vedere si nu stiu cum si de ce nimeni nu a putut sa se apropie si altfel de ea. Acum eram mai derutat decat am fost vreodata. In ciuda a ceea ce am simtit in timpul sarutului nu-mi pot ingadui asa ceva. Nu vreau asa ceva. Cum nu cautam si nici nu caut pe cineva cu care as putea sa-mi impart sentimentele planuiesc sa raman pentru mult timp in afara cercului de relatii. Pentru ca daca iubesti inseamna sa distrugi si se aplica in ambele parti.  Ma feresc de iubire si de tot ce aceasta implica, iar la o femeie nu am cautat niciodata ceva mai mult decat imi poate oferi in mod evident.

Cand am ajuns acasa toti ne priveau ca pe niste fantome ratacite, incruntati si incordati. Jade ma omora prin privirea ei rece si goala repezindu-se grijulie spre Kate.

-Unde ati fost? Esti bine?

-Calmeaza-te. E bine, nu vezi? Nu mananc oameni, Jade, am spus ironic lasandu-i singuri si urcand in camera.

-Sunt doar obosita. Ma duc la culcare, am auzit-o spunand rapid pe un ton vlaguit. Nu am asteptat sa intre in camera si m-am inchis la randul meu vizavi de ea. Meditam ceea ce se intamplase de-alungul zilei si totodata inchideam totul undeva departe de mine. Aveam sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic si probabil aveam sa uit. Sau nu...

Kate pov: 

Tocmai ce terminasem sa-mi aranjez parul si cum azi era Craciunul cu toii trebuia sa aratam cat mai bine. Telefonul incepuse sa sune aproape incontinuu inca de la 8:00. Parintii meu sunasera din Las Vegas si tipic lor a trebuit sa le insir toate detaliile. Imi era foarte dor de ei si de-abia asteptam sa-i vad. De-asemena sunasem si acasa unde Dna Nina si Arthur s-au bucurat sa ma auda. Si eu voiau sa ajung acasa cat mai repede.