Negura iubirii

Cap 36

Max pov:

Ambalam motorul masinii asa cum nu o mai facusem de foarte mult timp. Ma alina zgomotul rasunator, iar vibratia complet innebunitoare imi linistea mintea. Am apasat acceleratia si am luat piciorul de pe ambreiaj zburand de pe loc. Cum pista era conplet goala la aceasta ora aveam destul spatiu sa ma desfasor. Strangeam volanul in maini pana am simtit sangele pompandu-mi frenetic in buricele degetelor. Zgarieturile ce le aveam pe noduri erau sacaitoare si cateva picaturi de sange razbateau la suprafata. Ma dureau al naibii de tare, dar preferam sa ma concentrez asupra durerii decat sa o iau razna aducandu-mi aminte cat de nenorocita e viata mea in acest moment.

M-am oprit printr-o frana ce aproape m-a izbit cu capul de volan si am inceput sa arunc pumni in acesta pana la epuizare. Imi era imposibil sa ma calmez. Am virat mai apoi brusc intorcand masina la 180 de grade si am mentinut-o asa pana am auzit cauciucurile scartaind si un fum gros m-a acoperit in intregime. Am ajuns din nou sa fac acelasi lucru si abia dupa ce durerea de cap si greata mi-au pus capac am putut sa ma opresc. Totul se invartea in jurul meu si tot ce auzeam era vocea satenei reprosandu-mi incontinuu tot felul de chestii. Lucrul cel mai dureros era ca avea dreptate. Distrugeam intr-un fel sau altul tot ce atingeam. Era intr-adevar vina mea si mi-a luat mult prea mult timp sa imi dau seama.

Obosit si fara vlaga ma straduiesc sa ajung acasa. Era 3:22 cand am parcat in fata casei si continuand sa ma torturez singur pentru ca o si meritam mi-am aruncat privirea spre fereastra camerei ei. Doamne, ce am facut?

***

Era mijlocul saptamanii si in ciuda protestelor mele, Jena, secretara unchiului meu si mai nou si a mea, m-a trimis acasa dupa ce a ajuns la concluzia ca nu-mi pot pronunta nici numele. Eram intr-adevar obosit, dar era prea devreme si mai erau inca multe de facut. Nu voiam sa merg acasa si sa dau de prezenta sau implicit absenta ei. In tot timpul asta in care am stat despartiti am avut grija sa aflu tot ce face si pe unde merge. Era o masura de precautie dupa ce-mi reglasem conturile cu Nick chiar in ziua in care Kate m-a prins la garaj si m-am asigurat ca nu ne va mai deranja.

Ultimul plan a fost sa merg la sala dupa ce mi-am amintit ca am schimburi acolo. Momentan era singurul loc in care nu puteam rani pe nimeni cu irascibilitatea mea de necontrolat. Eram mai rau ca un leu in propria-i cusca. Ii las mesaj lui Scott prin care comunic ce am de gand sa fac asigurandu-l astfel ca sunt bine. Dupa incidentul de zilele trecute cu privire la separarea de Kate si bataia crunta cu Nick, el si Jade ma monitorizau 24/24. Cand ii primesc raspunsul cu intarziere era deja prea tarziu. Sunt intrat in sala cand citesc continutul si dupa ce ma holbez bine raman fara aer. Sunt cu totii aici. Mama ma-sii ! Nu au alta treaba de facut sau ceva?

Vreau sa ma fac nevazut cand vocea prea puternica a Sarei ma da de gol.

-Max ! Ai venit si tu? Se aude ecou in hol si ma plesnesc singur peste frunte oftand.

-Taci din gura, Sara ! Nu sunt surd, o mustrez incordat ignorandu-i prezenta si trecand pe langa ea intru val-vartej in vestiare. Ce dracu ?! Am ajuns sa ma ascund de propria mea iubita si asta doar pentru ca stiu ca nu ii voi rezista si in ciuda propriilor mele tampenii voi fi tentat sa ii cer iertare. In schimb, de refuzul ei categoric de a imi mai da inca o sansa imi e frica.

Totusi, gandul ca umbla si ea pe aici aproape dezbracata cu zambetul ei ce ar putea opri razboaie, ma face sa o iau razna. M-a evitat inca de-atunci si nu stiu cat de mult mai pot sa suport.

Iau manusile de box din dulap si ies cu capul plecat inaintand spre saci. Nu privesc in spate pentru ca sunt sigur ca e cu ochii pe mine. Marai stresat si incep sa lovesc brutal sacul din piele din fata mea. Nu ma opresc nici cand simt ca numai pot respira si pe dedesubtul materialului zgarieturile cat de cat vindecate se deschid acum iar. Lovesc din nou si din nou grupand potrivit astfel sa lucrez ambele brate mijindu-mi ochii cand privirea mi se incetoseaza. Dau ultimul pumn si ma opresc cand ii simt palma calda pe antebratul stang. Nu-mi ridic capul si raman nemiscat ascultandu-mi respiratia sacadata. Icneste cand ma misc indreptandu-ma de spate mult prea brusc si ma intorc in lateral spre ea. Cu o dorinta arzatoare o privesc ca si cum mi-ar putea disparea de langa mine si simt imediat alinare. Simt linistea ce nu am putut-o gasi in zilele groaznice in care nu am avut-o langa mine. Si realizez cat sunt de dependent de ea, ca nu pot rezista fara ea si ca niciodata nu voi permite sa plece de langa mine. Tocmai ce imi dadusem seama ca am propriul drog, unul vital.