Negura iubirii

Cap 17

Durerea de cap era coplesitoare, iar senzatia de greata si mai insuportabila. Tamplele imi zvacneau si mi le masam cu fermitate in speranta ca poate am sa diminuez durerea. Era oricum in zadar. M-am ridicat in sezut imediat amintindu-mi fragmente de aseara. Petrecerea, barul si nu in ultimul rand sarutul cu Max. Nu-mi aduc aminte insa ce i-am spus, lucru care ma frustreaza teribil. Daca am spus ceva prostesc?

Am tras din nou de tricou rugandu-ma sa se lungeasca brusc si am coborat in living cu pasi greoi. Nu era nici urma de Max asa ca am intrat in bucatarie unde mare mi-a fost mirarea sa-l gasesc facand cafea.

-Buna, am soptit dupa care m-am asezat la barul pentru mic-dejun.

-Neata, a raspuns vioi. Te mai doare capul?

Am facut un semn de nu, mare prostie pentru ca a fost precum un bolovan aruncat direct in frunte. I-am zambit mai apoi sorbind din cafeaua aburinda si ma batea gandul sa-l intreb ceva ce ma macina inca de-aseara.

-Nu sti deloc sa minti, a continuat chicotind si intinzandu-mi o alta pastila l-am urmat in living. Dragute picioare, apropo. Ar trebui sa le arati mai des.

-Nemernic ! mormai incruntata dupa care ma asez pe canapea avand totodata grija sa stau cat mai nemiscata posibil.

-Nu te saturi sa ma jignesti mereu, nu-i asa?

-Iar tu nu poti avea o discutie normala? Intreb iritata de comportamentul sau infantil.

-Eu spun doar adevarul. Chiar acum 10 minute ma intrebm ce ar spune Kevin desre asta, a adaugat arcuindu-si sprancenele si zambind draceste.

-Despre ce? Aici nu s-a intamplat nimic. Nu stiu la ce te referi.

-Serios? Aseara nu parea a fi asa. Sarutul ala a fost...a facut o pauza in care si-a dat capul pe spate suierand satisfacut si m-a fixat cu privirea aceea pe care un leu o are atunci cand isi incolteste prada. Iar acum spui ca e nimic? Repet, nu esti deloc o mincinoasa buna.

-Ce s-a intamplat aseara nu trebuie sa se mai repete. A fost alcoolul din mine, nu eu, rostesc mai tare decat ar fi trebuit si in speranta ca va schimba subiectul.

-Posibil. Dar pentru cineva care nu a mai sarutat niciodata, tin sa-ti spun ca esti fantastica, continua sa ma tachineze invartind pe degete un breloc.

-Nici o vorba ! Ramane intre noi si te avertizez, Maximilian. Sa nu te prind ca spui ceva, il amenint pe un ton dur incruntata.

-Ramane de vazut, domnisoara Evans.

Am pufait enervata si am urcat imediat inapoi in camera de unde m-am schimbat si am plecat hotarata fara sa-i spun ceva. Ce-am crezut? Ca-si poate tine gura inchisa? Toanta am fost eu ca m-am lasat pacalita de unul ca el. Stiam de la bun inceput ca e un nemernic si jumatate, dar m-am jucat cu focul lasandu-l sa se apropie de mine. Daca afla cineva despre asta o sa iasa urat. Totusi nu cred ca va spune ceva, nu e in avantajul lui. Singurii care ar putea sa afle eventual sunt Jade si Scott. Nu am nici o intentie in a face un obicei din asta si nu vreau sa-l ranesc pe Kevin cu nimic. Daca trebuie sa lamuresc un lucru, acela ar fi sa-mi dau seama daca pot sau nu sa am ceva mai mult decat o prietenie cu el. Dar daca ar fi sa raspund acum ar fi un categoric nu. La cum se prezinta situatia singurul care imi joaca prin minte acum este ticalosul de Maximilian. Sarutul pacatos mi-a pus capac si nu stiu, dar trebuie sa depasesc cumva aceasta situatie de criza. Aveam deja sfarsitul acestei povesti si nu era deloc un final in favoarea mea.

Dupa ce mi-am facut un dus si am coborat la micul dejun am constatat ca ceasul batea deja 11:30. Se pare ca ai mei nu sunt asa de matinali, semn ca s-au distrat la petrecere.

-Buna dimineata, ii salut mimand un zambet si asezandu-ma la locul meu in fata mamei.

-Buna, scumpo. Ai ramas la Jade aseara, nu? intreaba mama aparent bine dispusa.