Negura iubirii

Cap 42

Dupa trei luni

Kate pov:

Tocmai avusesem parte de cea mai minunata cina in familie de unde se pare mama a iesit destul de multumita. Parintii lui Max erau in oras pentru o saptamana si au aranjat o mica reuniune cu noi. Spre deosebire de asteptarile pe care le aveam totul iesise bine. Parintii mei nu mai erau deloc sceptici in privinta brunetului, iar tata parea ca are parte de fiul ce nu l-a avut niciodata, lucru care ma bucura nespus. Prin aceasta cina se pare ca si Max si-a imbunatatit putin relatia cu mama sa si era placut sa-i privesc pe cei trei in acelasi loc discutand normal si fara certuri.

-E bine de stiut ca in caz de orice am binecuvantarea alor tai, Max a spus cand a iesit din baie si l-am privit nedumerita. El doar ranjea obraznic stergandu-si parul cu un prosop.

-Pardon?

-Iubito, la un moment dat sa te astepti sa fac si lucrul ala.

-Aa..la aia te referi. Probabil ca da, dar de-abia am terminat primul an de facultate. Nu stiu ce planuri ai tu, dar eu cu siguranta nu vreau sa renunt la nimic, continui serioasa punand pernele pe fotoliu.

-Nu trebuie sa renunti la nimic, scumpo. Spun doar ca voi fi cel mai fericit barbat din lume cand vei spune "Da".

-Sunt sigura de asta, aprob razand si ne bagam in pat adormind cu gandul la un Max imbracat in smoching asteptandu-ma la altar.

***

Ramasesem in mijlocul livingului incercand sa nu ma misc prea mult. Auzeam zgomote si sertare trantite din bucatarie semn ca el nu a gasit inca ce ne trebuie.

-Max, ai gasit lanterna? Strig si astept raspunsul ce intarzie sa apara. Dupa cateva clipe de liniste ma orbeste o lumina puternica si ma feresc icnind.

-Scuze, a spus ferind lanterna venind spre mine. Am gasit una, dar nu stiu daca mai avem. Telefonul nu are semnal, iar Hilda se intoarce abia maine.

-Stiu. Nina mi-a spus acelasi lucru. Mini-vacanta le prieste bine, am adaugat zambind privindu-l pe Max cum analizeaza bateriile din spatele lanternei.

-Crezi ca ar trebui sa anuntam pe cineva? Continui oftand aruncandu-mi ochii spre fereastra de unde nu puteam vedea nimic. Pana de curent afectase jumatate de oras.

-Cred ca si-au dat si ei seama. Oricum pun pariu ca deja se lucreaza la asta.

-Da, dar...si ma opresc cand aud usa de la intrare trantindu-se si susoteli inflacarate din hol.

-Daca nu sunt acasa? Sau daca intrerupem ceva? Jade il zorea agitata pe Scott in timp ce inaintau spre living. Am chicotit amandoi, iar lanterna i-a speriat pe ambii nostri prieteni. Fetele lor schimonosite aveau sa ma amuze mult timp de-acum incolo.

-Ce anume sa intrerupi? Max s-a jucat pe seama blondinei privind-o incruntat si prefacandu-se deranjat de vizita lor.

-Hm...nimic. Sigur ca nimic. Nu-i asa, dragule? S-a eschivat cotindu-si iubitul care era mai atent la bezna din incapere decat la ea.

-Ce cautati aici?

-Ne plictisim acasa. Curentul nu are sa vina probabil decat peste vreo doua ore. Asa ca ne-am gandit sa va tinem companie.

-Adica sa ne sacaiti, brunetul a adaugat si l-am lovit peste brat mustrandu-l tacuta. Intotdeauna raspunde astfel. Nu se invata minte.

-Nu este nici o problema, Jade. Doar ca ne mai trebuie o lanterna, anunt zambitoare, iar Scott scoate de nicaieri o lanterna mai mare ca a noastra.