Negura iubirii

Cap 43

Am continuat sa-l apelez si dupa ce am plecat din mall hotarata am pus-o pe Jade sa mearga la firma. Probabil este inca acolo. Trebuia sa fie acolo.

-Ne pare rau. Domnul Miller a plecat acum doua ore, mi-a confirmat secretara lucrul de care imi era cel mai frica. Omul asta are sa ma omoare intr-o zi.

Ma saturasem sa-l tot sun si nervozitatea se instala si ea printre frica si nesiguranta. Niciodata nu simtisem cu adevarat gelozia atroce ce-mi paraliza mintea in acest moment si starea teribila ce te napusteste cand de fapt crezi ca esti pe cale sa fi inselat de omul pentru care ti-ai da viata.

-Linisteste-te, Kate ! Va fi bine. Ai sa vezi ca sunt doar idei stupide de-ale tale si nu se intampla nimic, tanara indrazneata din stanga mea incerca sa ma calmeze, dar degeaba. Pana nu aveam sa-l vad din nou stand pe canapea acasa asteptandu-ma nu pot avea rabdare sau liniste. Brusc un gand ma fulgera. Mi-am inchis ochii si am tras aer in piept adanc.

-Mergi la sala, am spus pe nerasuflate sunandu-l din nou. Jade tot vorbea ceva cu Scott, dar nu am reusit sa fiu atenta deoarece mie imi statea gandul doar la el.

Momentul in care i-am zarit masina parcata alaturi de vreo alte doua am tresarit in scaun. Se pare ca sala era aproape goala, un prilej bun in care sa tip la el in voie fara sa ne facem de ras.

-Nu ma astepta ! Am strigat tasnind din masina si cu pasi mari precum un soldat in misiune am intrat. Era mult prea cald si analizand incaperea am constatat ca nu era nimeni. O liniste totala si doar bazaitul neoanelor din tavan se auzea sacaindu-ma si mai tare.

Inaintand am auzit zgomot la sacii de box ce se aflau dupa stalpii de sustinere prin spate. Mi s-a luat o piatra de pe inima si m-a navalit o senzatie de zapuseala ametitoare care totodata ma anunta ca presiunea ce zumzaia ca o bomba intre umeri s-a evaporat fiind imediat inlocuita de o furie nebuna. Eu eram ca pe ace, iar el se antrena fara stres.

Am inspirat si expirat de cateva ori dupa care am mers spre el. Imi venea sa-i dau in cap cu tot ce apucam, dar l-am privit o clipa amintindu-mi din nou de ce il iubesc atat de mult. Barbatul din fata mea era al meu si ma iubea la randul sau. Asta nu era ceva ce puteai pune la indoiala.

-Data viitoare aminteste-mi sa-ti pun in GPS, mormai frustrata batand din picior si cu mainile in sold il privesc cum se rasuceste brusc lasand sacul sa-l loveasca cand uita sa mai contracareze. Ochii ii sunt largiti de uimire si tacut imi dau seama ca l-am luat pe nepregatite.

-Ce cauti aici? Intreaba stergandu-si sudoarea de pe frunte.

-Pardon? Ma dai si afara? Cum ce caut aici? Ticalosule ! Cand aveai de gand sa raspunzi la afurisitul ala de telefon? Sau sa ma suni?

-Mi s-a terminat bateria si nu am avut cum sa il incarc. Dar de ce...

-Nu vreau sa aud nimic ! Poti sa-mi spui de ce ai plecat asa grabit azi dimineata? Il iau la rost inca teribil de iritata si realizez ca e prima oara in viata mea cand tip la cineva cu atata ferocitate.

-Nu am vrut sa te trezesc si in plus am avut multe de facut. Am plecat devreme pentru a putea iesi mai repede. Am vrut sa am timp si pentru sala, explica buimac privindu-ma. Era prima cearta de acest gen pe care o purtam. Bazata bineinteles pe bazaconiile mele.

-Puteai macar sa-mi fi spus ! Stii de cate ori te-am sunat? Mi-am facut o mie de ganduri si am fost foarte ingrijorata.

-Iubito, nu ai de ca sa iti faci griji. Sunt foarte bine. Vezi? A spus zambindu-mi bland.

-Dar nu la asta ma gandeam eu. Credeam ca...

-Esti cumva geloasa? Te rog nu-mi spune ca te-ai gandit ca sunt...a continuat si s-a oprit ofensat nevenindu-i sa creada ca eu chiar i-am pus la indoiala fidelitatea. Credeai ca te insel? Intrebarea rostita pe un ton ridicat mi-a zvarcolit stomacul. Ma simteam jalnic.

-Nu ai raspuns la telefon, n-ai spus nimic de dimineata. Aseara ai adormit fara ca macar sa vorbesti cu mine. Tu ce-ai fi crezut?

-Iubito, pentru numele lui Dumnezeu, cum te-ai putut gandi la una ca asta? Nu ti-as face asta niciodata. Nu dupa cate s-au intamplat. Te iubesc, Kate, a marturisit privindu-ma intens si am inghitit in sec. Simteam ca ma topesc si cum imi tremura genunchii. Desi nu era prima data cand o auzeam o simteam ca si cum ar fi.

-Si eu te iubesc, am soptit zambindu-i si aruncandu-ma in bratele sale m-am lasat sarutata intr-un mod ravasitor care m-a secat de toate gandurile prostesti de acum 10 minute.

***

Zaceam pe canapea fiind bineinteles pazita de gardianul sef, Loki. Aveam impresia ca ori de cate ori Max lipseste patrupedul sta cu ochii pe mine precum un dragon langa comoara pregatit oricand sa scuipe foc asupra oricui indrazneste sa se apropie.

Max plecase cu Scott si Emmett si probabil si Kevin pe care nu-l mai vazusem de o buna bucata de vreme sa rezolve niste chestii in oras. Batuse la ochi cel putin pentru mine daca nu si pentru doamna Hilda ce era obisnuita dinainte cu rabufnirile lor cand Emmett a dat buzna pe usa fara sa bata sau ceva nu ca inainte ar fi facut-o si avandu-l la masina pe Scott mai ca nu l-a luat pe sus pe brunet. Rasul colorat al lor nu putea aduce nimic prea bun si eram intr-adevar din cale afara de curioasa pentru ce pregatesc ei. Momentan totul ramane sub semnul intrebarii si nu ma bazez pe faptul ca voi afla ceva cat de mic din partea vreunuia. Astia trei puteau fi mai rau ca cei trei muschetari cateodata si asta il include si pe James ce in ultimul timp s-a potolit dubios de tare. Pe Ryan nici nu-l mai pun la socoteala. Sara are grija de el mai rau ca de un copil. Daca nu ar fi fost vorba de iubire sunt sigura ca Ryan si-ar fi luat talpasita demult.

In ceea ce le priveste pe fete nici nu mai e cazul sa incep o discutie. Lucy si Lara au fost si inca sunt cu ochii pe tot ce misca si sunt de-adreptul comice cand fac pe Ilenele Cosanzenele la ananghie. Kendra mai are inca putin si naste si din cate am auzit relatia cu tipul acela e din ce in ce mai buna.

-Scumpo, unde esti? Baietii se pare ca pregatesc ceva, o aud pe detectivul Holmes din hol si imi dau ochii peste cap asteptand sa-si inceapa sirul lung de presupuneri care mai de care mai nebune.

Inafara de acest capitol va mai fi unul singur, iar apoi urmeaza epilogul. Nu-mi vine sa cred ca am ajuns in acest stadiu. Va multumesc celor care m-au urmarit si sper ca in continuare sa va placa si ce am sa va mai aduc cat de curand.
Multumesc.