Negura iubirii

Cap 41

Kate pov: 

Agitatia si susotelile din jurul meu ma innebuneau. Toate privirile acelea ingrijorate atintite asupra mea imi provocau fiori. Asteptam de mai bine de o ora si jumatate un doctor sa ne spuna ce Dumnezeu se intampla. Din cate auzisem accidentul a fost destul de grav, iar acum Max se afla in operatie. Nimeni nu a vrut sa-mi spuna nimic. Tipam si ceream informatii despre el si la schimb nu primeam absolut nimic. Inca de cand am venit cu totii ma menajeaza ca si cum eu as fi cea ranita. Dar eu nu aveam nevoie decat de Max. Trebuie sa-l vad si sa ma asigur ca e bine. Asta trebuie sa obtin cu orice pret.

-Ti-am adus cafea, Jade mi-a soptit intinzandu-mi paharul. L-am refuzat si m-am impins mai mult in scaun acoperindu-mi fata. Plangeam in hohote infundat si simteam un nod ce-mi strangea stomacul ca o menghina si mii de intepaturi imi paralizau corpul. Mintea imi era goala si nu reuseam sa realizez ce se petrece cu adevarat. Un singur chip si un singur nume mi se roteau in cap si pe buze ca intr-un afurisit de carusel.

Cand am auzit o usa trantindu-se m-am ridicat instant in ciuda ametelii. Doctorul venea spre noi tinand in mana fisa medicala probabil. S-a uitat la mine, iar apoi la toti ceilalti. A zambit usor, o urma de speranta zarindu-se in acei ochi sclipitori. Nu avea mai mult de 45 de ani. Deveneam din ce in ce mai agitata.

-Pacientul nostru se pare ca are foarte multa audienta, a inceput pe un ton cald. Operatia a decurs bine. Se afla la Terapie Intensiva pentru supraveghere. Leziunile suferite au fost destul de usoare chiar daca a ajuns inconstient. O fracturare a gleznei si cateva vanatai nu tocmai placute. Din fericire nici un organ intern vital nu a fost afectat si este spre urmare un caz minor. Totul va fi bine, termina el de explicat. Brusc am simtit cum mi se scurge tot sangele din vene undeva pe podea si totodata presiunea a mai scazut cu un grad. Suieratul de usurare ce mi-a scapat printre buze l-a facut pe doctor sa surada.

-Pot sa il vad?

-Inca nu. Voi anunta cand poate primi vizite, a continuat si a plecat imediat dupa. M-am prabusit inapoi pe scaun sprijinindu-mi coatele pe genunchi fixand podeaua imaculata si gandindu-ma in van ca accidentul se intamplase cand venea spre casa. Unde fusese oare?

-De unde venea? ma trezesc intreband si asteptand un raspuns care nu a mai venit mi-am focusat atentia spre pasii hotarati ce veneau spre noi pe hol.

-Nu stim, Scott a raspuns preocupat brusc de prezenta unei alte persoane. Vocea ce parca imi tuna in urechi apartinea ultimei persoane de pe planeta asta pe care voiam s-o vad acum. Nu ii doream prezenta aici si nici altundeva.

-Imi pare rau, Kate, a spus din dreptul lui Emmett privindu-ma sfasiata si cu o urma de regret pe fata. Mi-am ridicat capul spre ea si chiar voiam sa spun ceva, dar nu a iesit nimic. Nu stiam exact ce ar fi trebuit sa spun caci si numele mi-l uitasem.

Trei ore mai tarziu stateam pe acelasi scaun continuand sa ma rog in soapta pentru Max. Restul plecasera pentru ca imbulzeala era prea mare si se facuse destul de tarziu ramanand doar eu, Jade si Scott. Ce m-as fi facut fara el? Nu imi concepeam viata fara Max si acum regretam nespus ca ultima lui amintire cu mine a fost cand l-am parasit in clipa cand avea nevoie de mine mai mult decat orice. As fi dorit sa-i spun atat de multe, as fi vrut sa-l sarut, sa-l mangai, sa-l tin in brate in timp ce el mi-ar fi soptit la ureche cat de mult tine la mine. Toate astea le-as fi vrut cu disperare acum si gandindu-ma cat de aproape am fost sa il pierd definitiv simt cum imi pierd mintile. Gresisem cumplit parasindu-l.

-Esti gata sa intri la el? vocea doctorului m-a trezit din cosmar si tresarind m-am smucit in sus. De obicei nu fac asta pentru multe persoane,dar pari destul de disperata sa-l vezi, asa-i? Il aprob frenetic el neputand in veci sa inteleaga cata nevoie aveam defapt de el. Il urmez intr-un alt salon mai mic de unde ies echipata corespunzator cu o pelerina verde transparenta si o boneta alba ce-mi tinea parul strans.