Negura iubirii

Cap 2

Am tresarit cand vocea groasa a pilotului a anuntat aterizarea. Mi-am pus centura tremurand si rasufland greoi. Cred ca era din cauza emotiilor si a lipsei de somn, caci stomacul meu era demult transformat intr-o furtuna nervoasa. Am incercat sa ma ridic si am simtit cum tot corpul meu se destrama la primul pas. Eram amortita, iar senzatia de greata imi ingreuna cu mult situatia. Am inchis pentru un moment ochii si am tras aer adanc in piept cand am luat contact cu prima imagine e pistei proaspat umeda. Aerul rece si taios imi irita nasul ori de cate ori inspiram si expiram. Din cauza ploii se explica si aerul aspru ce plutea prin atmosfera. Inca un plus care alimenta starea angoasa pe care o aveam.

Pentru un moment am clipit derutata cautandu-i pe parintii mei si i-am zarit facandu-mi cu mana de langa o masina neagra. Cel mai probabil cea trimisa de bunicul. Am marit pasul neastamparata si le-am zambit plina de incomoditate inainte sa ma strecor in caldura sufocanta a masinii.

-Unde mergem? intreb analizand orasul atent.

-Acasa, a venit si raspunsul jovial al tatei.

-Mai exact?

-Este un cartier plasat intr-o zona foarte buna a orasului, nu foarte departe de centru. Iti va placea, iar vecinii sunt foarte cumsecade, a lamurit el privindu-ma in oglinda retrovizoare.

-Nici nu vreau sa stiu, murmur in sopata vrand parca sa fiu inghitita de scaun si sa nu mai ajung niciodata.

Dupa aproape o ora de mers prin traficul infernal am intrat in asa zisul cartier. Mai bine zis o groapa de bani. Astea nu erau case ca oricare altele. Erau adevarate "blocuri" care mai de care mai frumoase si mai sclipitoare. Foarte voluminoase, intregul loc fiind adanc ingropat in opulenta. Cu gradini imense acoperite de un strat subtire de gazon, frumos si atent ingrijit, alei cusute cu tufe de trandafiri rosii si mici fantani arteziene ce completau eleganta tuturor caselor. La prima vedere era intr-adevar un cartier linistit luand in considerare si ora tarzie, dar ramane de vazut.

Ne-am oprit in fata unei case pe etaj, aleea pavata cu marmura alba pe-alocuri sclipitoare si vesnic nelipsitele tufe de trandafiri. Florile preferate ale mamei. Foisorul din dreapta adapostea un balansoar de maxim 3 persoane, iar terasa era si mai incapatoare.

Am coborat timid inca analizand locul in care urma sa-mi petrec timpul de-acum incolo si eram in continuare surprinsa de imensitatea acestuia.

-Vi? a a spus mama privindu-ma incruntata,

-Acum, raspund clipind si pasind in casa. Locul era deja mobilat si oare de ce nu ma mira. Interiorul fiind chiar si mai mare decat ai crede la o prima vadere.

-Noi mergem sus. Hai sa-ti vezi camera. Apoi maine vom despacheta totul, m-a anuntat tata indemnandu-ma sa-i urmez.

Am insfacat mica geanta si am urcat grabita scarile. Usa camerei mele era deschisa si pentru prima data de cand venisem puteam zambi linistita. Camera era exact pe gustul meu. Patul mare acoperit de asternuturi crem si trona langa peretele din stanga insotit de doua noptiere mici si de o culoare sangerie. Dressingul arata si el foarte spatios, culoarea peretilor fiind accesoriul perfect. Erau acoperiti de un alb murdar de o nuanta mai deschisa. Lucrul cel mai izbitor era peretele ce despartea camera de baie. Era in totalitate format din sticla si ascundea o baie imensa care dupa o scanare mai atenta parea ca are exagerat de multe obiecte si alte chestii trebuincioase igienei.

Desi nu eram o persoana disperata dupa confort, asta era mai mult decat de-ajuns. Avand norocul de a beneficia dintotdeauna de conditii excelente de trai nu ma pot plange si nici nu am dreptul necesar pentru a comenta.

Fara a mai pierde timpul mi-am facut un dus rapid, iar apoi m-am bagat in pat. Nu a durat mult pana ce usor usor am adormit. Era neasteptat pentru mine sa adorm asa repede nefiind obisnuita cu camera, dar luand in calcul si activitatea obositoare din timpul zilei socoteam asta destul de firesc