Negura iubirii

Epilog

Kate pov:

Intinsesem mainile in fata bajbaind prin aer dupa lucruri ce mi-ar putea impiedica inaintarea. Calcam precauta cu pasi mici, iar din spate auzeam susoteli si chitaituri. Jade ma tinea de in brat, iar Lara de celalalt. Din fata stiam sigur ca Sara conduce caci apostrofarile ei in legatura cu dirijarea erau destul de stricte. Purtam o pereche de balerini, iar soarele imi ardea mainile prin plovarasul ce-l purtam.

-De ce doar eu trebuie sa fiu legata la ochi? Parca nu stia nimeni de asta, am mustacit nemultumita tuguindu-mi buzele.

-Cine a spus ca noi nu suntem? Am auzit-o pe Lucy razand din spate.

-Foarte amuzant. Vreti sa-mi spuneti acum ce naiba se intampla?

-Hm...a mormait Jade si parca o vedeam dandu-si ochii peste cap. Esti foarte nerabdatoare de la o vreme.

-Scuza-ma, dar eu sunt cea incapabila sa vada pe unde merge. Nu tu. Si aproape m-ai luat pe sus de acasa.

-Sh...gata, gata, a continuat oprindu-ma Dumnezeu stie unde. Auzeam vantul adiind usor si fluturandu-mi parul. Nu era nici o urma de aglomeratie sau de claxoane, semn ca nu suntem aproape de oras.

Cand fetele mi-au dat drumul la brate m-am panicat usor, caci nu aveam nici o idee ce ma asteapta si despre ce e vorba. Unde era Max? Si de ce ma lasase singura tocmai azi? Credeam ca isi va aminti.

-Distractie placuta ! Mi-a urat blonda in soapta si am simtit-o disparand de langa mine.

-Ce? Am expirat confuza rotindu-ma spre dreapta inca legata la ochi. Incepeam sa ma enervez si am dat esarfa jos dintr-o miscare smucita. Am clipit cateva secunde obisnuindu-ma cu lumina si cand am zarit micul parau din fata am suspinat socata. Trecuse ceva vreme de cand fusesem ultima data aici, iar acum totul pare asa de schimbat. Pajistea este acoperita de o patura groasa de cel mai crud verde, iar floricelele albastrui si albe se intind pana la mal si dupa acesta. Am inaintat cativa pasi si am vazut cabana cu usa deschisa. Un mic zambet mi s-a curbat involuntar pe buze si entuziasmata m-am grabit catre trepte.

-Max? Am strigat intrand, dar nu era nici urma de el. Pe bratul canapelei zacea un trandafir alb cu funda rosie subtire incolacita pe un biletel facut sul. L-am deschis surazand si am mirosit trandafirul in acelasi timp.

-"Mi-ai dat viata peste cap in cel mai minunat mod posibil. M-ai invatat sa traiesc din nou si cu tine am atins culmile infinitului" .

Am citit mesajul strangand foaia la piept simtind cum ma napadesc lacrimile. M-am intors pe calcaie cautand cu privirea alt indiciu si acolo era. Pe noptiera micuta a lampei inca un trandafir galben cu un biletel rosu.

-"Nu am crezut vreodata ca voi fi in stare de o asemenea iubire, dar tu, iubito, mi-ai aratat cat de tare m-am inselat pana acum".

Am iesit pe veranda tinand ambii trandafiri si biletele in mana stanga. Coborand si pregatindu-ma sa-l strig din nou, caci muream sa-l sarut in acest moment am vazut o alta floare roz agatata de creanga copacului din fata casei.

-"Ti-ai dat silinta sa ma faci sa inteleg, iar eu promit sa fac orice imi sta in putinta sa-ti pastrez zambetul pe buze tot restul vietii".

Am suspinat recitind cuvintele asezate atent si ordonat. Simteam cum explodez de fericire, iar fluturii din stomac dadeau un razboi crunt ametindu-ma. Nu stiam ce sa fac si l-am cautat din priviri sperand si crezand ca o sa apara insfarsit. Acum mai mult ca niciodata aveam impresia ca innebunesc daca nu-l vad.

-Hai, iubito! Inca putin, am auzit o voce tandra indemnandu-ma si am tresarit cand fiori reci mi-au traversat intreg corpul. La cativa pasi de mine spre poiana din spatele casei am vazut un alt trandafir. Rosu de acesta data ce bineinteles avea un bilet cu el. Puteam sa jur ca inima tocmai mi s-a oprit si a luat-o la goana inaintea mea.

-"O sa-ti multumesc mereu ca ai fost langa mine. Esti cu totul a mea, Kate. Inca un pas, iubito, iar apoi voi fi pentru totdeauna barbatul ce te va iubi din toata inima".

Mi-am grabit pasii vrand sa ajung mai repede la el si cand l-am vazut mi-am pierdut respiratia de-abinelea. Statea exact in bataia soarelui, iar camasa ce o purta era descheiata la cativa nasturi permitandu-mi sa-l admir. Imi zambea intr-un mod ravasitor si am suspinat de cateva ori complet absorbita de el. Era intr-adevar marea iubire a vietii mele, iar el la randul sau ma iubea tot atat de mult.

-Buna, iubito, a spus aplecandu-si putin capul si facandu-mi cu ochiul.

-Buna, am soptit hipnotizata incapabila fiind sa ma misc. Pe buze mi se blocase un zambet tamp chiar daca corpul imi ardea dupa el si eram disperata sa-i fiu aproape.

A facut el primii pasi, iar eu ca la o comanda m-am indreptat spre el. Nu stiu cand i-am sarit in brate. Nu stiu cat l-am sarutat si nici ca-mi pasa atata timp cat eram acolo amandoi.

-Aniversare fericita, iubito, mi-a urat privindu-ma bland.

-1 an, am soptit nevenindu-mi a crede. Aniversare fericita, iubitule.

Dupa 5 ani

Am respirat extenuata luand o gura din paharul de plastic ce acum doua minute sunt sigura ca nu avea acest gust oribil. Sebastian iar se tine de sotii si probabil a pus din nou sare im bauturi. Copilul ala nu se invata minte niciodata. Asa tata, asa fiu.

Am ras in sinea mea, caci Jade a incercat oricum sa-i educe pe amandoi, dar prietena mea inca mai are multe batai de cap. La fel cum si Selena se chinuie sa-l dezvete pe Mark din a nu mai fura creioanele copiilor de la gradinita. Chiar acum ma uitam la ea cum il certa fiindca ii furase acadeaua micului Nicolas ce a dat fuga la Ethan. Desi toti au fost un timp preocupati de sutele de baloane din gradina, acum se pare ca s-au plictisit spargand jumatate din ele. Mancasera si tortul, iar de data asta nu le mai ramanea decat sa se alerge unii pe alti, sa sara pe trambulina si sa ne chinuie pe noi.

Scott il luase pe Sebastian in brate, iar blondul se bosumflase scotandu-i limba. Surioara lui, Candice, ce semana mult cu tatal ei, zambea linistita in bratele lui Jade. Pe de alta parte Ethan se lupta din nou cu Mark, iar Max l-a potolit imediat dandu-i cheile masinii. Se pare ca seamana mult cu unchiul sau in privinta asta. Pot doar sa ma rog ca al nostru sa nu dezvolte aceeasi nebunie ca tatal sau pentru masini. Si ca tot veni vorba de " al nostru" m-am indreptat rapid de spate cand am simtit o alta lovitura in pantec.

-Te simti bine? Capionul da lovitura din nou? Il aud surazand si se apleaca pe vine in fata mea sarutandu-mi fruntea.

-Seamana cu tatal. Si se pare ca voi avea doi maniaci si daca il punem si pe Mark la socoteala cred ca ne vom pierde mintile, am adaugat dandu-mi ochii peste cap.

-Nu-l uita pe blondul lui Scott. Ai vazut ce manevre face cu masinuta pe care i-am luat-o de ziua lui?

-Doamne , Max ! Am spus ca nu-i o idee buna. Macar Nicolas e un copil normal.

-Seamana cu Zoe, m-a completat el jucaus intorcandu-si capul spre fetita cu bucle imbracata intr-o rochita albastra cu volane. Se odihnea im bratele lui Kevin, iar Nicolas ii tot dadea tarcoale. Se pare ca nu e singurul ce va trebui sa-si tina ochii pe ea. Va lua sfaturi de la Scott.

-Cu asa parinti de unde voiai sa iasa copii mai normali? Uita-te la noi ! De-abia astept sa se nasca si prichindelul nostru, a ras copios aruncand o alta privire in spate. I-am copiat gestul si am ras si eu. Avea dreptate. Chiar daca trecusera anii noi eram aceeasi. Inca impreuna, dar la pachet cu cativa pasageri si eram cat se poate de multumiti.

-Poza ! A spus Arthur cu aparatul in mana entuziasmat. Max m-a ajutat sa ma ridic si ne-am strans toti la un loc. Baietii stateau jos pe iarba in fata noastra cu cei mici, iar noi paravan in spatele lor. Radeam si nu ne puteam abtine.

-Zambiti ! Le-am strigat ridicand mainile in aer fericita.

A venit si marele final. Am decis sa nu o mai lungesc si am scris direct epilogul.
Sunt foarte bucuroasa ca am ajuns la final, desi unii dintre voi mi-ati spus ca o sa va fie dor de cei doi.
Am in plan o noua poveste si sper sa pun prologul cat de curand. Nu pot decat sa sper ca o sa va placa la fel de mult si ca o sa cititi in continuare ceea ce scriu.
Va multumesc tuturor pentru sustinere si ne revedem curand !