Negura iubirii

Cap 21

Kate pov:

-Merg sa-l iau pe Loki, iar apoi il aduc aici, strig din hol in timp ce incalt tenesii.

-Acum doua zile mi-a mancat toata placinta, spune Nina incruntata iesind din bucatarie.

-Nici Arthur nu se intelege prea bine cu el, continui razand iesind pe usa cu pasi repezi. Ii fac semn lui Jade sa ma astepte in casa si o data ajunsa in fata usii lui Max bat de trei ori. Se aud zgomote si rasete probabil din living si usa se descuie din interior in urmatoarea clipa. Am ramas gura-casca uitand si motivul venirii mele cand o vad pe Kendra deschizandu-mi cu zambetul pe buze. Era acoperita de un tricou foarte scurt ce-i dezvelea picioarele lungi si bronzate, parul ciufulit curgea in valuri pe spate, dar cel mai vizibil dintre toate era semnul aproape negru de pe gat. Gura flamanda a lui Maximilian fiind sursa vanataii, cel mai probabil.

-Buna ! Te pot ajuta cu ceva, Kate? aceasta ma intreaba pe un ton mult prea dulce.

-Hm..caut..am venit sa...ma balbai neincetat nefiind capabila sa leg doua vorbe.

-Cine e? Se aude si Max intreband intr-un tarziu. Inghit in sec si simt nodul din gat cum imi taie respiratia cand vine in dreapta ei. Fata senina si luminoasa dispare intr-o secunda cand da ochii cu mine. Maxilarul i se incordeaza si este mai proeminent ca niciodata, iar acum observ neplacerea pe care prezenta mea i-a cauzat-o. Ma analizeaza furios maraind gutural si sub privirea glaciala care ma incomodeaza nespus imi cobor capul spre abdomenul neacoperit si pantalonii ce-i atarna lenes pe solduri. Daca acum un minut era bine dispus acum era clar ca nu avea sa-si mai revina din stare. Furia il inrobise total.

-Loki...este tot ce reusesc sa spun in timp ce din rasputeri ma chinuiam sa-mi controlez lacrimile. Dispare inapoi in casa si se intoarce cu Loki care la vederea mea sare pe mine si parca simtindu-mi neplacerea se pozitioneaza langa mine latrand spre cei doi. Il calmez si plec fara sa ma mai uit in urma. Usa se tranteste cu putere in spate si reusesc sa icnesc de suparare.

Intru in casa si imediat lacrimile imi uda obrajii intr-un mod incredibil de rapid. Ma aplec spre patruped si-l mangai. Lesa o pun in suport si ii dau mana libera sa umble prin casa. S-a acomodat uimitor de bine si spre surpinderea mea ii place sa stea la mine mai mult decat la Max. Se agita ori de cate ori il duc inapoi.

-Gata? striga Jade de pe canapea cu ochii intr-o revista.

-Si as fi vrut sa nu...raspund stergandu-mi nasul cu podul palmei.

-Ce s-a intamplat? Kate, de ce plangi?

-Nimic pentru care sa conteze, spun soptit pufaind iritata.

-Ce a mai facut de data asta?

-Se distra cu Kendra. Ea a fost cea care mi-a deschis. Pun pariu ca tocmai ii intrerupsesem din ceva anume. Max aproape ma omora din priviri, raspund dezgustata fiind de imaginea cu cei doi care parca imi ramasese imprimata pe retina.

-Este imposibil ! Nu inteleg. Parea ca se potolise. Acum a inceput din nou. Nu cred ca se va schimba vreodata. Si totusi, de ce plangi? mi se adreseaza din nou cu aceeasi intrebare care ma framanta teribil. De ce plangeam?

-Nu stiu. Credeam ca...nu mai conteaza oricum. Nu ti-am spus, dar atunci la sala ne-am cam certat destul de rau si in urma a ceea ce a spus l-am pocnit, graiesc catre prietena mea care ramane perplexa.

-Ce ai facut? Dumnezeule, Kate ! Esti geniala, scumpo ! Nu credeam ca va exista cineva care sa-l puna in banca lui. Merita asta cu varf si indesat.

-Sunt fara speranta, Jade. Inca nu sunt sigura daca ceea ce simt poate fi adevarat. Sunt confuza si imi e teama de ceea ce va urma. Dar cred...ca sunt indragostita de el. Nu stiu cand s-a intamplat, nu stiu cum s-a intamplat. Dar ma doare tot mai mult in fiecare zi, marturisesc coborandu-mi privirea spre Loki care isi aseaza capul in poala mea.