Negura iubirii

Cap 26

Max pov: 

 Dupa o noapte nedormita si extrem de lunga a trebuit sa port o discutie interminabila cu Selena. Bineinteles a incercat sa isi ceara scuze pentru cearta monstruoasa de aseara. Le gasea scuze banale parintilor nostri. Desi stie foarte bine ca nu ma indupleca cu nimic, biata de ea intotdeauna a vrut sa fie pace intre noi. Singurul lucru care ar putea schimba starea proasta pe care o am inca de ieri este Kate. Am facut-o lata de data asta si nu am nici o scuza. Ce i-am spus aseara au fost pure cuvinte rostite la nervi. Nu inseamna nimic, dar ea nu stie asta. Simpla ei privire de dupa m-a dezarmat total. Tocmai ce-mi marturisise ca e indragostita de mine, lucru ce pare s-o framante groaznic, iar eu ca un nenorocit mi-am aruncat furia asupra singurei persoane care a ajuns sa insemne mai mult decat m-as fi asteptat vreodata. Am fost un prost si am lasat-o sa plece fara ca macar sa incerc sa-mi cer scuze chiar daca nu ar fi rezolvat nimic. Ramasesem singur cu proprii-mi demoni care intr-o buna zi ma vor aduce pe marginea prapastiei.

Dupa ce am scos bagajul din camera m-am uitat spre a ei. Usa era larg deschisa, semn ca plecase demult. Oftez si cobor in living unde toti trei purtau o discutie lejera probabil despre gemeni. Mi-am dres glasul si prezenta mi-a fost simtita imediat. Nu ma simteam bine deloc. Pe o parte era Selena care ma menaja si era clar ca nici ea nu e tocmai intr-o situatie confortabila, iar pe de alta parte era Kate ce prin indiferenta ei ma dezechilibra pentru prima data in viata mea. Chipul incercanat si trist m-a ignorat o clipa, dar indemnata de Selena care ne-a condus la masa a avut ghinionul de a fi asezata langa mine. Nu trada nimic, zambea subtil rareori mestecand mancarea in graba de frica parca sa nu ramana fara ocupatie si astfel sa fie nevoita sa vorbeasca cu mine.

Jumatate de ora mai tarziu, timp in care satena ne-a facut sa juram ca vom veni din nou curand am plecat spre aeroport. O priveam abatut dorind sa imi cer iertare si s-o strig in gura mare, dar stiam ca nu ar rezolva nimic. Ceva imi spunea ca de data asta nu mai am cale de intoarcere.

Zborul a fost unul lung si pe atat de stresant si obositor. Ma uram pentru ceea ce am spus si meritam toata neatentia ei. Trebuia sa fi stiut ca asta nu e deloc o cale pe care eu sa merg. Drumul asta nu e pentru mine si aparent nici ea nu e si nici nu va fi vreodata.

-Bagajele dvs. , a spus controlorul scotandu-le de pe banda. Le-am luat in ciuda protestelor tacute ale fetei si ne-am urcat intr-un taxi. Se pare ca amicului meu ii trebuie un alt telefon pentru ca daca il prind pe cel actual il fac bucati si trec cu masina peste el. Ce dracu nu e clar din: "Trebuie sa vi sa ne iei de la aeroport la ora 2:30" ? Lasand la o parte faptul ca de-abia ajunsesem si simteam ca nu se mai termina aceasta nebunie, voiam si nu voiam sa scap de toate astea. Preferam sa strige la mine, sa ma plesneasca sau sa imi reproseze ceva. Orice, dar nu nepasare. A coborat grabit luandu-si bagajul si vrand sa plece am prins-o smucit de incheietura. Nu s-a intors, nu a tresarit, nu a tipat. Era nemiscata. Ca si cum as fi atins o statuie.

-Kate, eu...am inceput balbait incercand sa-mi caut rapid cuvintele ce parca mi se oprisera in gat. Asta ma infuria si mai tare.

-Tu nimic, Max. Ne luam la revedere aici, a rostit vehement eliberandu-se usor si plecand spre casa. Am ramas la randul meu confuz in mijlocul strazii privind-o cum dispare dupa usa odata inchisa fara sa mai zaboveasca. Pentru ce? In fond, nici eu nu dadeam doi bani pe mine.

***

Unii barbati beau ca sa-si aduca aminte ce a fost bun. Altii beau ca sa uite. Insa amintirile refuza deseori sa dispara sau refuza sa se clarifice. Sunt si alti barbati care isi sarbatoresc libertatea. Fara sa recunoasca ca" libertatea" inseamna nimic altceva decat ca nu are cine sa ne intrebe unde am stat pana la ora aia. Ne deranjeaza in general femeile prea ingrijorate. Insa cateodata ne-ar placea sa auzim telefonul sunand. Alteori ne agaseaza fraza aia rostita mereu " Te astept, vreau sa dormim amandoi". Parca prea mult romantism care nu-si are locul. Dar oricum te-ai gandi la asta si oricat de contrariat si banal ni s-ar parea acest subiect mereu e frumos sa te astepte cineva oricat. Ore. Zile. Unii acum nu vor sa mai plece pentru ca nu vor sa admita ca de data asta ei sunt cei care nu pot sa adoarma fara ea.