Negura iubirii

Cap 23

Kate pov:

M-am ridicat in sezut masandu-mi fruntea cu degetele. Ma simteam groaznic. Capul cu tot cu gat si trunchi imi era ca si paralizat si imi dadea impresia ca tocmai ce am fost calcata de o turma. Nu reuseam sa-mi aduc aminte mare lucru din seara trecuta. Doar mici fragmente care mai mult ma derutau. Analizand putin mai bine patul si mai ales camera in care ma aflam am descoperit cu stupoare ca seamana teribil de mult cu a lui Max. Ce naiba?

-La dracu ! Ti-am zis nu ! s-a auzit dintr-o data vocea grava si rastita a brunetului. Cu greu m-am putut ridica si am pasit in hol ajungand in capul scarilor. Acum se auzea totul mult mai clar. El statea cu spatele si avand mana in sold ii desluseam muschii incordandu-se sub tricou. Oricine era de cealalta parte reusise sa-l scoata din minti dis de dimineata. Am zis ca poate am sa vin. Nu promit nimic, a continuat mai calm de aceasta data. Nu, nu am vorbit cu ei si nici nu doresc s-o fac, Selena.

Deci vorbea cu sora sa. Dar care era problema pentru care isi iesea din fire?

-Te sunt maine si iti confirm. Nu ma mai presa, a incheiat convorbirea pe un ton sobru aruncand telefonul pe masuta de cafea. Mi-am dres glasul si s-a intors spre mine. Parea mult mai relaxat acum, iar chipul nu ii mai era brazdat de nici o grimasa. Am facut doi pasi spre directia sa de-abia acum simtindu-mi picioarele goala. Tricoul ce il aveam nu imi acoperea nici coapsele prea tare, dar nici ca-mi pasa acum.

-Buna, a murmurat schitand un zambet subtil.

-Buna, raspund la randul meu incrucisandu-mi bratele timid. Cu cine vorbeai?

-Selena...m-a sunat incontinuu zilele trecute. Vrea sa merg la botezul gemenilor, a spus iritat privindu-ma din nou.

-Gemeni? Max, asta e minunat ! Ar trebui sa mergi. Pun pariu ca sunt adorabili, adaug apropiindu-ma constant de el si oprindu-ma la cativa centimetri de corpul imens in comparatie cu el meu.

-Nu stiu. Nu cred ca e o idee buna. Parintii nostri vor fi acolo si sincer nu vreau sa-i vad, imi raspunde mahnit intorcandu-mi spatele si mergand spre canapea ofteaza prelung.

-Max, mergi acolo pentru sora ta si pentru gemeni. Nu pentru ei. Selena chiar isi doreste sa te vada. Nu-i refuza asta, incerc sa-l conving in speranta ca va accepta sa se duca. Sunt sigura ca i-ar prinde bine s-o revada dupa atata timp.

-Vino cu mine, mi-a cerut brusc privindu-ma incordat. Pentru un moment am crezut ca glumeste, dar uitandu-ma atent in ochii sai mi-am dat seama ca e mai serios ca niciodata.

-Max...soptesc temator.

-Vino cu mine. Altfel nu stiu daca am sa pot s-o fac. Saptamana viitoare in Londra, a continuat aproape disperat venind in viteza spre mine. Am tresarit cand talia mi-a cuprins-o ferm, iar cu cealalta mana imi mangaia obrazul. Simteam ca aveam sa lesin curand. Nodul din gat imi taia respiratia, iar durerea de cap explodase la nivel maxim.

-Bine. Am sa vin, confirm mimand un zambet si evitandu-i privirea. Abia dupa alte clipe de liniste am putut realiza ce am facut. Aveam sa plec in Londra cu Max si luand in considerare "relatia" noastra care scartaie din toate colturile nu stiu ce o sa iasa. Nimic nu era sigur cu el, dar un lucru stiam sigur. Oriunde aveam sa merg Max avea sa-mi ofere siguranta si puteam spune cu mana pe inima ca din acest punct de vedere nu exista nici o indoiala. Insa nu pot spune acelasi lucru si despre sufletul meu care cu siguranta nu va scapa vatamat din toata vendeta aceasta.

-Jade a sunat si i-am spus ca esti aici, iar dna Nina a venit si am vorbit cu ea. S-a speriat cand nu te-a gasit acasa, a anuntat eliberandu-ma rapid ridicandu-si telefonul. Acum imbraca-te si mergi acasa. Am ceva treaba de facut.

Auzindu-i indemnul m-am incruntat si mustand de furie cand practic m-a dat afara din casa am urcat inapoi in camera sa ma imbrac. Drept cine ma ia? Eu nu sunt nici Kendra si nici alta tipa care face tot ce Inaltimea Sa Maximilian porunceste.

***

Am incercat sa mananc ceva, dar nimic nu intra. Ca si cum aveam gura inchisa cu un lacat. Oricat m-as fi straduit si oricat de foame mi-ar fi fost nu izbuteam sa ingurgitez nici macar un mar. Senzatia de greata imi dadea si ea o stare teribila. Loki parea ca-mi este alaturi si la bine si la greu pentru ca era si el la fel de dezolat si posomorat ca mine. Statea pe canapea langa mine clipind din cand in cand. Era mai linistit decat de obicei. De vina eram eu sau pur si simplu nu avea chef de joaca. Leneveam amandoi pe canapea singuri si fara vlaga. Linistea care devenise apasatoare era grea de suportat facandu-ma sa realizez cat de mult s-a schimbat viata mea o data cu mutarea in New York. In comparatie cu monotonia si plictiseala care ma caracterizau cu putin timp in urma, noua eu este de 5 ori mai buna. Am reusit aici sa-mi consolidez prietenii ce sunt convinsa ca vor dura o viata si desi ar parea greu de crezut pana si Max si-a avut contributia aici. Brunetul ticalos si enervant de-acum cateva luni a ajuns un punct sensibil in ceea ce ma priveste si total nepregatita pentru a infrunta furtuna ce are sa vina nu pot decat sa ma rog sa scap cu bine.

***

-Cum adica Londra? intreaba Jade incurcata invartind paharul pe blatul mesei.

-Londra...confirm din nou agitata. Max mi-a cerut asta. A spus ca altfel nu o poate face.

-Omul asta e incredibil ! exclama revoltata. Si cand zici ca va fi?

-In acest weekend. Plecam vineri, iar duminica dupa-amiaza suntem inapoi, raspund mai lejer de data asta, dar avand totusi aceeasi teama ca si atunci cand am decis sa ma arunc singura in gura leului.

-De ce atat? Mi se pare mult.

-Asta pentru ca Selena a insistat si a parut extrem de surprinsa cand a auzit ca vine cu cineva. Oare de ce? ma adresez derutata gandindu-ma la momentul in care Max mi-a spus.

-Pentru ca Max nu a adus pe nimeni acasa. Niciodata cand venea vorba de vreo fata nu era mai mult decat o aventura si sub nici o forma nu o prezenta drept iubita sa, blonda imi explica privindu-ma cu o oarecare retinere.

-Asta nu inseamna nimic. Ia-ti gandul de la orice idee prosteasca care iti trece prin capsorul acela incapatant. Doar o sa-l insotesc, nimic mai mult.

-Sigur, a bolborosit ironic dandu-si ochii peste cap.

Ajunsa acasa am schimbat cateva vorbe cu Arthur si cand sa intru in casa o zaresc pe Kendra discutand aprins cu Max chiar langa alee. El nu parea catusi de putin dernajat de tonul ei pe cand Kendra luase foc acolo. Vorbea incontinuu si gesticula frenetic. Am ales sa-i ignor si am intrat in casa dand nas in nas cu parintii mei ce luau masa. Cand m-au vazut mi-au zambit bland si imediat am fost prinsa in discutiilor lor. Se pare ca erau extrem de ocupati mai ales acum de cand s-au extins cu o parte e firmei. Le mergea perfect si ma intrebam oare cum reusesc. Sunt atat de ocupati si totusi au timp unul pentru celalalt. Cand il vad pe tata cum surade de fiecare data cand Rose vorbeste cu el mi se topeste inima. Sunt norocosi sa se aibe si eu si ma norocoasa sa-i vad atat de impliniti si fericiti.

Le-am comunicat intr-un tarziu de plecarea in Londra cu pretextul ca este legat de facultate. Altfel mama m-ar fi omorat, iar Max ar fi zacut intreaga viata dupa gratii. Ii este inca antipatic si nici nu doreste sa auda de el. Nu inteleg de ce, dar pare-mi-se ca motivele ii sunt nefondate.

Acest capitol este putin mai scurt. Stiti cum se spune, linistea de dinaintea furtunii. Enjoy !