Negura iubirii

Cap 25

Tineam paharul de sampanie in mana si ma uitam pe geamul imens din fata mea ce-mi oferea o priveliste de zile mari asupra noptii din Londra. Desi plouase in mare parte a zilei acum cerul avea nuante deschise de albastru lasand la iveala stelele sclipitoare ce brazdau intunericul.

Din spatele meu se auzeau voci, multe voci si susoteli. Invitatii pareau ca nu mai obosesc si clar pentru ei asta era o nimica toata. E trecut cu putin de miezul noptii, iar agitatia din marele salon e in toi. Ma simt extenuata si Max a plecat impreuna cu alti tineri sa discute nu stiu ce prostii. A stat langa mine pe tot parcursul petrecerii pana acum. Femeile celibatare si tinerele de aceeasi varsta cu mine il scanau cu atentie si deseori se bagau in seama cu el, cu toate ca ma aflam chiar la bratul sau. Lucrul cel mai neobisnuit a fost sa vad ca putin ii pasa de ele si vobea doar din politete. Il iritau si le evita cu buna stiinta. Se straduia sa nu se enerveze si sa nu iste vreun scandal. Dupa cearta avuta cu parintii lui in dupa-amiaza aceea abia l-am putut calma. Am fost martora usor serii de replici dure si nemiloase pe care sub nici o forma nu am putut sa le evit. Imediat dupa ce am facut cunostinta cu ei cearta a izbucnit imediat. A fost neprevazut si inevitabil.

-Singura? vocea se aude brusc la mai putin de trei pasi de mine. Tresar si ma intorc ca sa dau cu ochii de un tip inalt, imbracat intr-un costum gri cu un par usor dezordonat in stilul lui Max si cu doi ochi albastri intensi.

-Nu. Prietenul meu e pe aici pe undeva, spun cautandu-l cu privirea prin multime pe brunet. La naiba! Tocmai acum dispare.

-Dansezi? se adreseaza bland avand in tonalitate si o tenta de indrazneala cand o melodie lenta necunoscuta mie umple incaperea si potoleste haosul.

-Imi pare rau, dar nu. Nu cred ca prietenul meu ar fi prea incantat, ma scuz zambind si arunc un ochi spre Selena care vorbeste cu un domn.

-Ohh... haide. E doar un dans.

-Cred ca deja a spus nu, vorbeste Max din spatele lui privindu-l furios cu mainile in buzunarele pantalonilor. Trece pe langa el si ma trage astfel lipindu-si mana de talia mea posesiv.

-Te rog...soptesc sa ma auda doar el punandu-mi mana pe pieptul lui. Inca il privea pe celalalt tip din fata noastra. Era furios si imi era teama de o confruntare. Se vedea ca il cunoaste si nu-i e deloc drag.

-Nu i-am facut nimic , Max. E iubita ta? intra in discutie satenul cu zambetul pe buze. Era foarte calm si lejer pe cand eu in locul lui o luam demult la fuga.

-Da, e iubita mea, Luke. Ai face bine sa pastrezi distanta. Nu stau bine cu rabdarea, amenintarea directa aruncata asupra acestui Luke il face sa se foiasca langa mine evident nervos. Deja eram speriata. Nu vedeam pe nimeni cunoscut care ar putea interveni sa aplaneze conflictul. Luke se juca cu focul.

-Max, vreau sa iau aer. Nu ma simt bine, mint in speranta ca-i voi distrage atentia. Si am reusit pentru ca m-a luat de mana iesind imediat afara. Se uita la mine incruntat, cerceta fiecare parte a fetei si corpului confuz.

-Nu ai nimic, asa-i ? intreaba pe un ton acuzator.

-Nu, spun simplu.

-De ce ai mintit atunci?

-Pentru ca imi era frica sa nu isti vreo cearta. Pareai destul de furios.

-Inca sunt destul de furios. Luke este varul nostru si este o mare pacoste. Cand l-am vazut cu tine tot ce voiam era sa-l scot afara in suturi, a marturisit trecandu-si mana prin par.

-De ce? In fond, nu-mi facuse nimic, doar vorbeam, continui la randul meu sperand sa nu-l deranjez si mai mult. Nu stiu de ce eram asa de panicata dintr-o data in ceea ce-l privea.

-Pentru ca nu suport pe nimeni in preajma ta ! Nu mai suport de fapt. Cine te atinge intr-un anume fel va avea de-aface cu mine, a spus tare si raspicat luand o gura mare de aer. Era ciudat ceea ce simteam in acel moment. Golul din stomac era ca un vartej, palmele imi erau transpirate si reci si imi era imposibil sa reactionez in vreun fel. Barbatul ce statea in fata mea tocmai imi confirmase motivul pentru care eram indragostita pana peste cap de el. Desi are acest aspect de baiat rau si imposibil, Max este cel mai bun si mai grijuliu baiat intalnit. Am senzatia ca sunt singura fata in fata caruia s-a aratat asa, vulnerabil si degajat. Lucrurile pe care le-am facut impreuna si pe care le-am socotit a fi o parte din viata sa pe care nu o dezvaluie de buna voie m-au facut sa-l inteleg si mi-au dat de gandit. Nu stiu exact cum ar trebui sa cataloghez asta, dar cert este ca nu mai pot da inapoi. Cu riscul ca as putea pierde jocul asta trebuie sa merg inainte.