Negura iubirii

Cap 35

Kate pov:

Jade ma astepta de zece minute in living. Imi iau geaca si dosarul mai apoi coborand si plecand spre facultate discutand bineinteles despre cearta avuta ieri cu Max. Cu aceasta ocazie i-am spus totul despre Nick, iar reactia ei a fost de pura groaza. Si desi nu m-am asteptat, de aceasta data este de partea lui Maximilian. Stiu sigur totusi ca si eu am avut motivele mele intemeiate pentru care am ascuns incidentul. Nu e greu de ghicit ce se va intampla intre cei doi cand se vor intalni. Dar Max e mult prea incapatanat.

-Ai vorbit azi cu el? Ma intreaba ea butonand telefonul.

-Nu. Ieri m-a lasat balta la el in living. Nu stiu ce sa mai fac, Jade. Max ma aduce pe culmile disperarii si in acelasi timp nu pot renunta la el. Cred ca cea mai buna solutie pentru moment este sa...

-In nici un caz ! Ma intrerupe cu strictete. Nici in gluma sa n-o spui. Il vei distruge. Desi nu pare si nu se arata, Max a ajuns destul de sensibil cand vine vorba de tine. Kate, se vede de la o posta ca ce simte pentru tine il depaseste cateodata si el doar incearca sa faca lucrurile cum trebuie. Nu l-ai vazut cand ai plecat in Portland, dar s-a refugiat in munca. Nu era bun de nimic, prietena mea continua sa vorbeasca privindu-ma cu o teama pe care n-am mai vazut-o la ea inainte. Jade niciodata nu glumea cand era vorba de Max.

-Acum numai sunt asa sigura ca a fost o idee buna, soptesc frecandu-mi palmele si oftand clipesc epuizata.

-Va fi bine, ma linisteste increzatoare.

In cele patru ore petrecute in campus am incercat sa-mi ocup mintea cu orice doar ca sa scap de imaginea brunetului bantuindu-ma. Ca si cum m-ar privii oriunde as fi si orice as face. Fara reusita insa pentru ca el era prezent acolo chinuindu-ma. Ma macina gandul ca suntem certati si ca nu pot face nimic in privinta asta e dureros. Trebuie sa recunosc ca avand un iubit ca el, cine mai are nevoie de unul?

A reusit sa ma lecuiasca definitv si nici nu m-as gandii la un altul. Daca nu e Max cel ce ma tine de mana atunci nu o va tine nimeni. M-as bucura sa imi arate ca e reciproc si ca nu ma zbat singura si degeaba.

Cobor scarile si aud mobilul sunand. Ma surprinde apelantul. Selena. Ce s-o fi intamplat?

-Alo ! Da, Selena, spun cu voiosie iesind in curtea campusului.

-Kate ! Ce ma bucur sa te aud ! Ce faci?

-Sunt bine. Am terminat cursurile la facultate pe ziua de azi. Tu ce faci? Gemenii cum sunt? Intreb zambind.

-Minunat. Mai galagiosi pe zi ce trece, dar le facem fata, glumeste razand zgomotos. Max ce face?

-Aaa...Max e bine. Probabil e la birou, mint convingator astfel evitand orice discutie ce ar duce la faptul ca habar nu am ce face si unde e.

-L-am sunat, dar nu a raspuns. Voiam doar sa vad cum sunteti. Ne e dor de voi.

-Ne descurcam. Am sa-i spun ca ai sunat. Va asteptam in vizita. Mi-e dor de micuti, adaug zgaindu-ma copilareste.

-Ramane de vazut. Insa voi sunteti oricand bine-veniti, continua entuziasmata si in fundal se aud plansetele gemenilor. S-a trezit furtuna ! Trebuie sa fug. Ne mai auzim, scumpo !

-Pa, Selena ! Inchid apelul razand de graba ei si ma indrept spre iesire. La poarta ma asteaptau Jade si Sara. Discutau preocupate si intens si vad de-aici cum Jade clatina capul dezaprobator. Se opresc imediat cum ma apropii si devin dubios de calme.

-S-a intamplat ceva? Ma interesez derutata fixandu-le cu privirea. Se uita una la alta precaute, iar apoi isi privesc picioarele ca si cum s-ar da de gol daca m-ar privii.

-Nimic. Vorbeam de Ryan, ma lamureste Sara zambindu-mi fals.

-Sunteti sigure?

-Hai sa mergem. Arthur ne asteapta.