Cap 31

23.2K 984 19
                                    


Max pov:

Stiam ca nu va fi de acord sa merg la garaj asa ca am apelat la planul B. Scott era scaparea mea, desi abia l-am putut convinge. Dupa ce am plecat la garaj brusc m-a prins din urma un sentiment de vinovatie. Cee ce faceam acum il reintroducea pe vechiul eu in peisaj. Daca Kate avea sa afle ca am mintit-o am incurcat-o rau. Si nu ma temeam de faptul ca am ajuns sa ma ghidez dupa parerile ei sau dupa modul in care ma influenteaza, ci mai mult de faptul ca risc sa intentez o cearta urata.

Am discutat imediat cu Dante si cu prietenii care tot ce voiau era parerea unui expert in domeniu cu privire la niste masini de curse. Am aruncat apoi o privire la cele din service si dupa ce am terminat totul am dat nas in nas cu pacostea de Nick. Ultimul om de pe pamant pe care as fi vrut sa-l vad in fata ochilor.

-Din nou la vechiurile obiceiuri? il aud intreband ironic.

-Nu ca ar fi treaba ta, raspund in timp ce deschid portiera propriei masini.

-Iubita ta nu cred ca e multumita. Ma intreb oare cum iti poate face fata, continua pe acelasi ton superior si arogant. Ma straduiesc totusi sa nu sar la gatul lui. Marai deranjat si decid sa-l ignor astfel plecand grabit spre casa. Reusise cu biro sa-mi strice putina stare de confort pe care o aveam si nu inteleg de ce tot aduce vorba de Kate. Sigur urmareste ceva si ii va iesi pe nas toata vendeta asta idioata daca nu renunta curand.

Kate pov:

-Scott este acasa. De ce? ma lamureste Jade dupa ce ne comandam cafeaua.

-Credeam ca a plecat cu Max acum o ora, continui deranjata fiind de complicitatea celor doi. L-au sunat sa mearga la garaj si dupa ce am insistat a spus ca nu va mai merge. Pe nepusa masa apare si Scott care indruga cum ca ar avea treaba prin oras.

-Asa deci...se pare ca nu se poate abtine. Poate ar trebui sa iasa in oras cu Max de aici inainte. De la mine nu va mai primi nimic, ataca blonda cu inversunare trantind telefonul pe masa.

Dupa alte lungi discutii despre iubitii nostri incapatanati si aparent complici pana la moarte am mers spre casa. Eram destul de obosita si ora petrecuta cu Jade mi-a prins bine. Cum vine alta perioada de stres la facultate o sa am nevoie de multa liniste ceea ce o sa fie dificl cu Max prin preajma. Ajunsa acasa am observat ca peste strada cealalta casa era intr-o deplina liniste. Luminile stinse, masina nu era. Ar face bine sa aiba o explicatie al naibii de buna pentru asta. Daca nu cumva a decis sa nu ma asculte si sa mearga la garaj.

-A venit asta pentru tine, spune Arthur intinzandu-mi un plic. Nu are expeditor.

-Nu vad ce ar putea sa fie, soptesc luand plicul si desfacandu-l am dat peste niste poze. Inima a inceput sa-mi bata anormal de puternic, iar golul din stomac imi dadea o senzatie de greata. Data pozelor indica ziua de azi si erau facute chiar in dupa-amiaza asta. In toate aparea nimeni altul decat Maximilian la garaj, Maximilian verificand niste masini, Maximilian discutand cu niste oameni dubiosi. Am simtit nevoia imediata de a ma aseza cand ultimele trei poze mi-au picat la rand. Desi era o lumina difuza, iar claritatea nu era una chiar atat de perfecta tot il puteam recunoaste dintr-o mie. Erau poze dintr-un club. Multa lume in cadru printre care si Max alaturi de o bruneta semi imbracata. Il acaparase cu totul si desi el statea din profil nu parea ca-i acorda atentie. Insa tanara tinea mortis sa-i atraga atentia cu orice pret tinandu-si mana pe pieptul lui.

-Era prea frumos sa fie adevarat, murmur doar pentru mine analizand pozele ce reusisera sa ma dea peste cap. Gelozia si neputinta isi faceau loc in sufletul meu, dar mai era ceva. Ma simteam tradata. Le aranjez si le pun inapoi in plic inchizandu-l si aruncandu-l la randu-i pe masa. Inspir si expir de cateva ori si ridicandu-ma trec pe langa Arthur fara a spune un cuvant.

Negura iubiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum