Negura iubirii

Cap 27

" I found a way to let you in
But I never really had a doubt
Standing in the light of your halo
I got my angel now

Feels like I've been awakened

Every rule I had you breaking

The risk that I'm taking
I'm never gonna shut you out
Everywhere I'm looking now
I'm surrounded by your embrace
Baby I can see your halo
You know you're my saving grace
You're everything I need and more
It's written all over your face
Baby I can feel your halo
Pray it won't fade away."

Beyonce- "Halo"

Kevin pov:

Am lasat-o acasa si nestiind ce altceva as fi putut face pentru a o ajuta am plecat inapoi in oras avand in minte o singura tinta. Cum deja incercasem totul ultima optiune era chiar cauza insasi. Nu voiam s-o fac deloc, dar data fiind starea lui Kate am zis ca merita incercat. Din nu stiu ce motive as fi vrut sa fiu eu motivul pentru care in loc sa planga acum ar fi putut zambi. O voiam inca din prima clipa in care am vazut-o in acea seara la Jade, dar am inteles acum adevaratul sens al sentimentelor care s-au dezvoltat incet pentru ea. Nu foarte puternice, insa mi-ar fi placut sa incerc. Daca o vreau cu adevarat fericita va trebui sa o ajut sa ajunga la acea fericire.

Il cunosteam foarte bine pe Max, atat de bine incat sa stiu ca ce s-a intamplat intre el si Kate nu-i este chiar indiferent dupa cum el lasa sa se interpreteze. Sigur exista anumite sentimente care-l incearca. Un lucru care intr-adevar m-a uimit si mi-a atras atentia a fost cand am auzit ca au plecat impreuna in Londra. Max cel pe care eu il stiu nu ar fi rugat pe nimeni niciodata sa faca asemenea lucru, mai ales cand acum vorbim despre o fata. Iar in legatura cu ceea ce spune si ce face nu pot decat sa sper ca este din cauza lipsei de experienta in materie de asa ceva. Nu a iubit vreodata si deci Kate este singura fata careia i s-a permis sa se apropie de el asemenea.

Intrand rapid in cladire m-am interesat cu privire la etajul unde trebuia sa ajung si am apasat numarul 32 fara sa zabovesc. Habar nu aveam ce fac, dar era prea tarziu sa dau inapoi. Cineva trebuia sa-i deschida ochii si eram pe o parte bucuros si pe de alta dezamagit ca eu voi fi acela. Kate merita totodata mult mai mult. Bat de doua ori in usa de otel negru si la aprobarea auzita am pasit imediat inauntru. Sticla ce inlocuia peretele din spatele lui Max facea din acel birou unul cu foarte multa lumina. Era o incapere spatioasa decorata in alb si diferite nuante de maro. Brunetul era ocupat cu sute de hartogarii intinse pe suprafata biroului si un mic laptop in stanga sa. Camasa alba apretata la perfectie era mult prea formala pentru unul ca el, iar sacoul ce atarna cu lejeritate pe speteaza scaunului mi-au dat de inteles ca isi lua statutul in serios.

-Cine ar fi crezut? ma adresez razand si inaintand spre cele doua scaune din fata ii intind mana. Ma priveste naucit de parca nu m-ar recunoaste si ma saluta discret. Imi face semn sa ma asez si fac intocmai.

-Ce te aduce pe aici, Kevin? intreaba focusandu-si atentia asupra mea si ma simteam ca intr-un interogatoriu cu cel mai vigilent detectiv.

-Acum vreo doua ore habar nu aveam ca voi ajunge aici, spun amuzat foindu-ma si privind in spatele lui dezinteresat il aud maraind iritat. Se pare ca antipatia inca nu-i trecuse in ceea ce ma privea.

-Deci?

-Deci am venit sa vorbim despre Kate si despre prostiile pe care continui sa i le faci, aleg sa trec direct la subiect si ii trantesc replica pe un ton dur si observ cum isi incordeaza spatele pufaind ironic.