Negura iubirii

Cap 28

„Iubesti pe cineva cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ce ai mai bun si hotarasti sa i

te dai pe tine insuti." (Octavian Paler)

Kate pov:

Nu am crezut niciodata ca prima mea mare iubire va incepe asa. Habar nu aveam ca din cauza acestui lucru care se presupune a fi fericirea suprema ai putea suferi intr-atat. Imi imaginasem de multe ori ca cel ce imi va cuceri inima va fi exact ca un Fat-Frumos al timpurilor moderne. Niciodata nu am luat in calcul si posibilitatea de a cadea victima sentimentelor pentru un tip asa dificil si imposibil precum Maximilian. In definitv, eram constienta de propriile mele limite si stiam de altfel ca relatia cu un astfel de barbat inseamna multe batai de cap. Posibilitatea ca eu sa ma indragostesc de un barbat care sa nu imi respecte principiile impuse de mine era nula. Dar nu merge asa, nu?

Imediat cum am auzit soaptele rostite atat de aproape de urechea mea am crezut ca visez. Nu am indraznit sa-l ating in vreun fel si nici privirea nu am avut curajul s-o indrept asupra lui. Eram lipita de pieptul ce emana o caldura impresionanta si nu stiam daca din cauza emotiilor sau asa era el. Ii numaram respiratiile mentinandu-mi mintea din a nu o lua razna. Nici nu realizasem cand m-am ridicat. Nu ma puteam concentra asupra niciunui lucru pentru ca totul se oprise-n loc o data cu marturisirea lui. Socul fusese unul grozav pentru ca dupa ultimele intamplari eram hotarata sa plec. Luasem serios in considerare ideea de a ma muta la Helena, verisoara mea din Miami. Judecata imi era mult prea incetosata pentru a lua in calcul si alte posibilitati, iar fuga era cea mai buna varianta pana acum cateva ore. Bine spus pana acum cateva ore.

Ii simteam degetul plimbandu-se de-alungul liniei maxilarului si de nicaieri buzele i s-au lipit discret de fruntea mea. Am expirat usurata mutandu-mi greutatea de pe un picior pe altul. Ardeam la propriu inauntrul meu si nu stiam ce ar trebui sa fac. Max nu arata a fi stanjenit sau macar deranjat des situatie. Poate doar agitat.

-Spune ceva, Kate. Orice, il aud din nou de data asta folosindu-si tonul mai domol. Furnicaturi reci mi-au secerat pielea in momentul in care l-am simtit mai aproape de mine ca niciodata. Emotional vorbind.

-De ce acum? e tot ce reusesc sa spun si urmand sa regret asta mai tarziu ma smulg de langa el ajungand in fata semineului.

-Mi-am dat seama ca nu-mi mai gasesc locul de cand ne-am certat atunci. M-ai ignorat, iar indiferenta ta m-a durut mai mult decat as fi crezut vreodata. Totul pare asa de corect si firesc cand sunt cu tine incat nu ma gandeam ca poate exista asa ceva. Am gresit, stiu. A fost numai vina mea si am meritat-o. Dar te vreau pe tine, Kate. Vreau totul si o vreau cu tine, mi-a soptit indurerat parca ispasindu-si o pedeapsa capitala si simteam regretul ce-i macina glasul. Ma privea direct cu acei ochi mari si imi dadeam seama ca spune adevarul. Pentru prima oara de cand il cunosc, Maximilian a renuntat la jocuri si la tertipuri ieftine parand chiar convins in privinta noastra. Era dispus sa incerce acel ceva despre care eu ii tot vorbeam. Mi se parea ireal totul.

-Max...

-Nu spune nimic. Doar da-mi sansa sa repar tot ce am facut, spune apropiindu-se de mine. Ca intr-un vis, aprob cu o usoara clatinare a capului si oftez cand ma cuprinde din nou in brate. Zambesc acum si desi era greu de crezut dupa atata timp parea ca totul se aseaza la locul potrivit.

-Vor fi asa socati cand vor auzi, adauga razand jucandu-se cu firele scapate din coada. Jade ma va ucide cel putin...

-Nu doar ei vor fi asa. Eu inca am impresia ca ma voi trezi curand si nimic din toate astea nu s-a intamplat. Ceea ce tocmai ai...ma intrerupe sasaind si zambindu-mi bland ma saruta cast pe buze.

-Va fi bine. Iti promit ca vom fi bine, sopteste si luandu-ma de mana iesim din nou afara unde Loki sare in intampinarea noastra. Parea ca pana si el se bucura de proaspatul cuplu ce se va afisa de-acum in colo in fata tuturor. Mama va innebuni cand va auzi de asta.

Ne urcam in masina si la scurt timp dupa primim mesaje ce probabil vin din partea amicilor nostri preocupati de starea in care ne aflam. Cel mai posibil dna Nina a informat-o pe Jade ca am plecat cu Max.

-E de la Jade. Vrea sa mergem la Joe's diseara, il anunt amuzata privindu-l.

-Scott. Imi spune ca sunt asteptat acasa.

Dupa alte 15 minute ajungem acasa si dupa ce il cobor pe Loki care parea ca nu se bucura deloc de astfel de plimbari cu masina, imediat Jade, Scott, Kevin si Ryan ne ies in cale. Ma simteam ca un copil de 5 ani ce tocmai a spart vaza mamei si este prins in flagrant.

-Care-i treaba cu voi doi? Jade ne interogheaza rapid batand din picior precum un comandant in fata infractorilor.

-L-am scos pe Loki la plimbare, aleg sa raspund pastrand ascuns zambetul ce mi se juca pe buze.

-O ora si jumatate?

-Desigur. Nu prea a iesit din casa si ....

-Ok. Nu vorbim despre caine acum. Vreau doar sa stiu de ce brusc vorbiti, iar pana mai ieri erati dusmani de moarte, spune blonda pe un ton acuzator privindu-l caustic pe Max.

-Nu fi paranoica, Jade. Termina cu prostiile, i-o taie brunetul din scurt aruncandu-i priviri pe furis lui Kevin care ranjea satisfacut.

-Asta nu ramane asa. Acum spuneti ce vreti sa facem. Film la mine sau mergem la Joe's?

-Film, raspundem amandoi chicotind crescandu-i gradul de nervozitate prietenei mele ce ardea la propriu de furie.

-Agh...va urasc ! Nu inteleg nimic din ce puneti voi doi la cale. Acum va urati de moarte, iar peste doua minute sunteti cei mai buni prieteni. Cine sa va mai inteleaga? Nu stiu cum v-ati gasit...continua sa bolboroseasca tragandu-l pe saracul Scott dupa ea inapoi spre casa. Acum ma gandeam cu groaza la interogatoriul necrutator ce ma asteapta. Pe Max il va arunca in Ocean cu siguranta si nu va avea remuscari in privinta asta.

-Bun. Ne vedem atunci, se scuza Ryan politicos si pleaca impreuna cu Kevin care nu ne adreseaza nici un cuvant.

-Kevin pare multumit, spun catre el confuza.

-Pentru ca asa si este. Ti-am spus ca a venit azi la mine. A reusit sa ma enerveze pana mi-am dat seama ca are dreptate si singurul prost sunt defapt eu.

-Ok. Atunci eu merg sa ma schimb si ne vedem la Jade, continui inca gandindu-ma la discutia pe care au purtat-o Kevin si Max la birou. Puteam declara ziua asta cea mai ciudata zi din intreaga mea viata. Inca asteptam sa ma ciupeasca cineva si sa ma trezesc.

-Bine, iubito, aproba cu o veselie iesita din comun sarutandu-mi obrazul.

***

Filmul incepuse de mai bine de 15 minute, iar Max inca se juca cu floricelele reusind sa le imprastie pe jos intr-un timp record. Incepeam sa cred ca nu ar fi fost acum aici daca nu eram eu si daca ceea ce s-a intamplat azi nu ne-ar fi inclus pe amandoi intr-un asemenea fel.

-Esti asa copil, soptesc spre el si observ cum se insenineaza la fata urcandu-mi si mai mult picioarele in poala sa. Jade si-a dres glasul zgomots atragandu-ne atentia si tot ce a primit a fost o grimasa din partea lui Max. Era inca nelinistita si derutata cu ceea ce s-a intamplat intre noi si puteam vedea in ochii ei ca inca nu-i vine a crede. Nu era singura de-altfel. Toti ceilalti inclusiv eu inca eram in procesul de asimilare. Singurul care parea impacat si din cale afara de fericit era Max.

Era ceva nou pentru toti si mai ales pentru ca oricine il cunoaste pe brunetul de langa mine cunoaste si reputatia de casanova si fustangiu cu diploma. Acea perioada insa a luat sfarsit azi si speram eu pentru mult timp de aici incolo.