Negura iubirii

Cap 24

Kate pov:
-Sunt ultimele, ma adresez politicos controlorului cand asez bagajele pe banda. Max este in spatele meu si vorbeste cu Scott dandu-i niste indicatii cu privire la masina.
Dupa 15 minute ne-am urcat in avion asteptand decolarea si senzatia de deja-vu m-a lovit din plin. Diferenta era aceea ca cel din dreapta mea era Max ce nu-si lua ochii de pe mine. Inca de cand am coborat din masina s-a asigurat sa nu ma atinga nimeni cu nimic nici macar din greseala din cauza aglomeratiei. Era ingrijorator de atent, lucru ce ma punea pe ganduri.
-Sa sti ca nu am cum sa scap, ii spun ironic observandu-l cum analizeaza centura incruntat. A ras si a continuat sa rasfoiasca o revista sport. Am adormit la scurt timp dupa.
-Kate, am ajuns, se aude in surdina vocea soptita a brunetului care ma strange cu grija de mana. M-a ajutat sa ma ridic si ne-am luat bagajele dupa ce am asteptat la o coada de 30 de persoane. Cand am iesit am dat de un barbat inalt, bine facut, chelios si cu ochelari de soare la ochi. Arata ca varianta mai in varsta a lui James Bond. Era imbracat intr-un costum negru si vazandu-ne l-a salutat subtil pe Max. Se cunosteau?
-Urca, mi-a spus bland cand am ajuns langa un jeep negru. Acel domn conducea, iar in dreapta lui un altul comunica ceva prin statie. Pareau cei mai seriosi oameni pe care ii intalnisem vreodata. Nu schitau nici un zambet, nimic. Nu vorbeau, dar in schimb erau foarte atenti la drum si extrem de precauti.
Am virat la stanga iesind de pe drumul principal si urmand traseul am realizat ca eram oarecum inconjurati de padure. Pierdusem demult agitatia orasului si lasasem in urma tot ce tinea de agitatia infernala. O strada ascunsa, pazita de o parte si de alta de copaci inalti, tufisuri impozante si doar cateva pasarele ce zburau spre vazduh se intindea in fata noastra. Ne-am oprit in fata unei porti imense din fier negru. Cel care conducea a introdus un numar in micul panou de pe stalpul de piatra si am putut inainta mai apoi. Casa era o adevarata fortareata a timpurilor contemporane cu o mica fantana ornamentala in fata. Aleea pavata in nuante crem si alb inconjura fantana formand un cerc pana la scari. Mici tufe cu trandafiri pe margine, iar in rest verdeata cat vedeai cu ochii tunsa perfect. Din ansamblu era un imperiu impecabil si coborand din masina un val de liniste m-a acaparat. Era o zona foarte intima, restrasa de ochii curiosilor si totul era de poveste.
-Se pare ca va ploua, a spus Max privind norii cenusi de deasupra noastra. Haide ! E timpul sa-mi cunosti sora, continua zambind si luandu-ma de mana am realizat ca avea emotii.
Usa ne-a fost deschisa de o doamna in varsta foarte amabila care normal il cunostea pe Max. In schimb cand m-a zarit pe mine a incremenit. Si-a coborat capul spre mainile noastre impreunate si a rasuflat usurata.
-Bine ati venit, copii ! Mergeti in salon, o anunt pe Selena imediat, ne-a comunicat urcand scarile spre etaj.
-E superb aici. Nu inteleg de ce nu vii mai des, ii spun privindu-l.
-Sa nu vorbim despre asta aici, te rog.
-A parut foarte surprinsa cand m-a vazut doamna...
-Jane, a continuat precaut.
-Doamna Jane. De ce?
-Pentru ca nu m-a vazut niciodata cu nimeni asa, a venit si raspunsul sau sec.
-Dar...si nu am mai apucat sa continui pentru ca o tanara inalta, cu par ciocolatiu a coborat indata scarile si a sarit in bratele lui fiind obligat sa-mi dea drumul la mana. Atunci mi-am dat seama ca inca ma tinea. Ma simteam stanjenita si oarecum in plus, dar am incercat sa nu le stric momentul. La o analiza mai amanuntita am observat ca era putin mai inalta decat mine, cu un corp destul de intremat. Suvitele usor blonde ii sclipeau in pletele lungi dandu-i un aer adolescentin. Rasul zgomotos era unul placut si totodata se vedea ca e fericita, iar starea de spirit putea inveseli o intreaga sala de persoane posomorate.
-Ce ma bucur sa te vad ! Mi-ai lipsit, a grait tanara devenind usor melancolica sarutandu-i ambii obraji.
-Sunt aici acum, Selena, a raspuns Max zambindu-i sincer. Dumnezeule ! Cu totul coplesita de situatie nici nu am mai facut legatura. Ea era Selena, sora lui Maximilian. Semanau atat de mult. Si arata ireprosabil. Nici nu zici ca nascuse gemeni. Raman un moment cu privirea la ea clipind surprinsa. Ochii verzi il analizau atent pe brunet care era clar mai stanjenit ca mine. De vina era faptul ca ma aflam acolo cu ei.
-Selena, ea este Kate, m-a prezentat intinzandu-mi mana din nou.
-Buna ! Imi pare bine sa te cunosc, raspunde repede imbratisandu-ma strans. Deci tu esti cea care i-a bagat mintile in cap fratelui meu. Am ras la comentariul ei si l-am simtit pe Max incordandu-se. Nu am raspuns si am preferat sa aprob subtil.
-Max ! se aude vocea altui barbat care cobora avand in brate gemenii. Ne-a zambit si la fel de incantat ca si Selena a fost la vederea noastra.
-Sunt minunati ! ma trezesc spunand in timp ce ma holbam cu nerusinare la cei doi micuti.
-Mark si Nicolas, ne-a comunicat cel ce ii tinea in brate si se vedea clar bucuria de pe chipul sau. Am aflat mai apoi ca cei doi au fost surprinsi la aflarea vestii ca defapt sunt gemeni. Au trebuit sa schimbe toata camera si sa cumpere mult mai multe lucrusoare. Nu ma mai saturam sa-i privesc, erau de-adreptul adorabili.
-Si cum v-ati cunoscut? intreaba Selena umplandu-si paharul cu suc a doua oara.
-Hm...pai eu m-am mutat in New York acum 5 luni si locuind in acelasi cartier i-am cunoscut pe toti, raspund dupa ce mestec legumele.
-Esti norocos, Max. Iubita ta este una pe masura, il felicita Ethan, cumnatul sau. Sa nu o dai in bara. Aproape m-am inecat cand l-am auzit. Iubita? Nu, nu ati inteles bine oameni buni ! Barbatul de langa mine este un fustangiu cu diploma. Chiar era ciudat ca-i auzeam pe ei vorbind despre asta.
-Am sa incerc pe cat posibil sa nu o fac, Max afirma cu incredere, iar eu sunt pe sub masa. A continuat mai apoi sa insire cele mai gogonate minciuni cu privire la asa zisa relatie. Ce Dumnezeu face? Simt ca imi ard obrajii de rusine daca ma scoate un cuvant. Ce actor bun e ! Ticalosul ! Se pricepe de minune sa inventeze bazaconii. Bag de seama ca Selena si Ethan il asculta captivati si chiar il si cred. Semn ca nu degeaba stau departe de el. Habar nu au ei cate face. Dar continui sa tac si sa le zambesc amabil aproband rareori urmand ca mai apoi sa-i arat eu lui relatie. Oamenii astia sunt prostiti pe fata de Maximiliam si bietii de ei n-au pic de banuiala.
M-am inecat de-adreptul cand Selena a intrebat cand va fi nunta. Stiam ca facuse o gluma, dar eu parca eram pe alta lume.
-Esti bine? mi se adreseaza Selena ingrijorata.
-Nu am nimic. Ascultam povestea iubitului meu, suier printre dinti lovindu-l pe sub masa. Nu stiam ca e un asa bun orator.
-Sigur, iubito. Si asta nu e tot, spune arcuindu-si o spranceana zambindu-mi obraznic.
-Putem vorbi putin? il intreb satula fiind de tot acest circ. Ne scuzati 2 minute.
Ma ridic si pasesc hotarata departe de privirile nedumerite ale celor doi. Max ajunge in fata mea si se vede clar cat de amuzat este de situatie. Nemernicul face haz pe seama mea. Ii dau una peste frunte si se incrunta imediat scancind.
-Au ! Pentru ce a fost asta?
-Pentru ca nu sti ca nu e frumos sa minti, Max? Ei cred cu tarie ca noi formam un cuplu, adaug gesticuland agitata.
-Si ? Oricum peste doua zile plecam. In plus, la petrecere in calitate de ce crezi ca te voi prezenta? Soferul meu personal? Doar nu traiesti cu impresia ca voi lasa toti cainii in calduri sa umble dupa tine. Esti cu mine, a spus ferm accentuand ultima propozitie si il priveam traznita, derutata si surprinsa. El chiar vorbea serios. Ce aveam sa ma fac eu cu el?
-Incearca sa eviti subiectul, te rog. Mi se pare inutil din moment ce noi doi...
-Ce? Din moment ce nu formam un cuplu? sopteste apropiindu-se periculos de mult de mine. Se apleaca spre urechea mea gadilandu-ma cu varful nasului si cand nu ii mai simt respiratia pe gat, sopteste pe un ton ragusit si tandru:
-Stiu...apoi pleaca inapoi la masa lasandu-ma ca o fraiera singura. Cum adica stie? Ce stie?