Negura iubirii

Cap 20

Max pov:

Ce dracu aveam sa ma fac acum? Nu mai stiam ce se intampla cu mine. Ma simteam ca si cum nu m-as cunoaste. Reusise sa ma dea peste cap asa cum n-a facut-o nimeni niciodata. Simpla ei prezenta ma innebuneste, ma agita. Palmele imi transpira ori de cate ori o privesc in ochii aia care nu rateaza nici o secunda sa ma analizeze cand prind ocazia. Tot ce vine din partea ei, toata fiinta ei ma tulbura. Kate m-a facut sa-mi doresc si o a doua parte a povestii. M-a ajutat sa inteleg ce se petrece cu adevarat in mintea mea. Desi a fost un timp relativ scurt, ea a resuit ceea ce Jade a incercat ani la rand. Si anume sa simt, sa incerc sa inteleg ce se petrece in jurul meu si sa privesc dincolo de limitele impuse. Dar eram pregatit pentru asa ceva? Eram in stare sa intru intr-o lume la care nu m-am gandit niciodata ca ar putea fi pentru mine?

Era adevarat ca sunt momente cand ma innebunste, cand vreau doar s-o strang de gat si momente cand tot ce imi doresc e s-o privesc si sa ma asigur ca niciodata nu ii voi uita chipul sau cum suna numele meu pe buzele ei. Nu stiu cum a reusit sau ce a facut cu mine, dar nu sunt sigur ca vreau asta. Vreau sa fiu asa? As fi in stare sa dau totul? Sunt mii si mii de intrebari ce ma framanta groaznic de zile bune. Totul din cauza unei anume satene. Si totusi ma simt un altul cand stiu ca se asteapta ca eu sa fiu cuminte, potolit. Am facut atatea tampenii pe care ea nici macar nu le cunoaste si as fi sigur ca nu m-ar mai privi cu aceeasi ochi daca le-ar afla. Sunt acum constient ca mi-ar fi teama daca asta s-ar intampla. Un sentiment inexplicabil care ma roade la gandul ca dansa ar putea foarte usor sa renunte la mine. Gandul ca as putea sa n-o mai vad chiar si pentru cateva secunde, ma infioara.

-Scott...rostesc numele amicului meu cand ridic telefonul din pat.

-Ce faci, Max? intreaba pe un ton serios, mult prea serios pentru unul ca el.

-Sunt acasa. S-a intamplat ceva?

-Jade nu raspunde la telefon, iar Kate e disparuta de azi dimineata. Le-am sunat de n ori, ma anunta cu o vehementa teribila oftand.

-Poate sunt la mall. Sti cum e Jade, explic calm, desi simt cum sangele imi bubuie in urechi.

-Nu stiu, amice. Jade ca Jade, dar Kate? Ziceau ieri ca dupa cursuri merg la nu stiu ce sedinta. De ce dracu nu m-a sunat?

-Calmeaza-te ! Hai la mine si mergem sa le cautam, ii spun iesind in graba din dormitor si inchizand telefonul ma asigur ca Loki e bine si ies afara. Inhat geaca din cuier si cheile si merg spre masina. Dupa nici 10 minte apare si Scott cu o fata pe care nu am vazut-o niciodata la el. Incruntatura fruntii si respiratia sacadata imi dadea de inteles ca situatia e mai grava decat pare.

-Nu raspunde? intreaba el dupa ce inchid telefonul a zecea oara in 5 minute. Dau din cap usor virand la dreapta spre campus. Se pare ca nici Kate nu este disponibila pentru ca suna ocupat.

-La dracu ! se aude vocea groasa si ragusita a tipului din dreapta mea care isi freaca acum fata cu ambele palme.

-Sunt sigur ca sunt bine amandoua. Sigur ne facem griji degeaba, incerc sa-l calmez scrutand strada cu privirea. Parchez la intrare si cobor urmat de Scott care era in flacari. Nu l-am vazut niciodata intr-un asemenea hal. Imi dau seama cat de mult o iubeste pe blondina si inteleg acum si mai bine regretul si vinovatia pe care a simtit-o cand a inselat-o.

Dupa ce adresam cateva intrebari catorva dintre stundenti despre cele doua disparute plecam in oras in cautarea lor. Ii sunasem si pe ceilalti cu gandul ca ar putea sti ceva, dar nimic. Nici macar Kevin care inca are calcaiele aprinse dupa Kate, lucru care ma scoate din minti chiar mai mult ca inainte.

-Nu sunt, ma anunta cu stupoare Scott dupa ce iese din barul cu numarul cincisprezece. Era 7:30 cand derutati si innebuniti ne-am intors acasa. Nu dadusem de ele si ajunsesem sa cred ca ar fi bine sa incercam si la spitale. Inima incepuse sa-mi trepideze la acest gand. Unde dracu puteau fi?