Negura iubirii

Cap 40

-Buna, Max ! Ma saluta cu o voce stinsa avand bratele impreunate la piept.

-Kendra...rostesc inca socat privindu-l precaut pe Scott care avea gura cascata inca. Ce cauti pe-aici? Si nu esti singura...continui neincrezator aratand cu barbia spre pantecul ei.

-Tocmai despre asta vreau sa vorbim, Max, adauga nesigura ca si cum as fi putut sa sar pe ea in orice clipa. Un nod imi bloca respiratia si stiam de ce Kendra ma priveste cu atata nesiguranta, dar asta nu mi se poate intampla mie.

O conduc inapoi in vestiar unde putem vorbi feriti de privirile curioase din cealalta incapere. Se aseaza si incerc si eu sa ii copiez gestul, dar ceva ma retine. Ma simteam mai in siguranta in picioare, lucru care era de altfel stupid. Panica si junghiul care imi strange inima acum nu poate fi decat un semn al sfarsitului meu iminent. Kendra desi odinioara arata gata de o sedinta foto pentru coperta vreunei reviste de moda acum era palida si trasa la fata. Se ingrasase, dar nu foarte mult. A tras aer in piept trecandu-si mana prin par si asezand-o la final pe genunchii ce ii tremurau. Era agitata, iar greutatea ce nu o lasa sa se exprime liber, ma obosea si ingrozea.

-Dupa cum vezi sunt insarcinata. In sase luni, incepe sa vorbeasca privindu-ma direct. Nu stiu cum am putut lasa asta sa se intample, dar s-a intamplat. Orice urmeaza sa iti spun vreau sa stii de asemenea ca ma bucur totusi ca port acest copil. Problema ce inca nu o pot rezolva este paternitatea bebelusului. Data cand noi doi am fost impreuna corespunde intr-un fel cu perioada cand am aflat ca am ramas insarcinata. Exista insa si posibilitatea ca acest copil sa nu fie al tau, ci al lui Dean, a continuat pe un ton sacadat, iar eu incerc din greu sa tin pasul cu amalgamul de explicatii ce mi se rotesc in cap. Ma asez pe banca din fata ei si inspir adanc simtind cum imi pierd orice urma de constiinta. Nu pot sa accept ca exista si cea mai mica posibilitate ca bebelusul sa fie al meu. E in zadar sa imi spun mie insumi ca trebuia sa fiu mai atent cand e deja prea tarziu.

-Cum putem afla exact? Intreb frecandu-mi fata cu palmele. Aveam senzatia ca imi pleznesc venele sub piele.

-O putem face cu ajutorul unei analize amanuntite. M-am interesat deja si o sa putem face un test ADN cat inca sunt insarcinata. Dean a fost de-acord.

-Dean? Cum naiba dintre toti barbatii de pe planeta asta il puteai alege tocmai pe el? Sar interogand-o manios aducandu-mi aminte conflictele numeroase pe care le avusesem de-a lungul timpului cu el chiar aici la sala.

-Da. Suntem impreuna de ceva vreme. Vrea si el presupun la fel de tare ca si tine sa afle rezultatul.

-Dar cum, Kendra? Te culcai cu amandoi in acelasi interval de timp?

-Dean si cu mine am avut o perioada in care ne-am certat destul de mult si des. Ne desparteam si ne impacam constant. Scurta pauza pe care am avut-o si in care nu ne-am vazut a fost in aceasi perioada cand am fost cu tine, explica ceva mai calm de data asta punandu-si ambele palme pe burta proeminenta.

-Cand facem asta? O vreau cat mai repede, ii comunic ridicandu-ma fulgerator si incruntat o privesc cum se ridica si ea. Brusc sentimentul de vina ma loveste. Si din nou ideea ca asta ar putea fi adevarat, ma ingrozeste. Ce va zice Kate? O voi pierde definitiv.

-Am sa fac o programare si te voi anunta. Imi pare rau, Max. Am auzit de relatia cu Kate, dar trebuia sa afli, ingaima cu regret iesind la urma din vestiar lasandu-ma singur. Pentru prima data in viata mea am simtit cum cineva ma pandeste pentru a-mi taia capul. Vedeam umbre stranii gonind din spatele meu vrand sa ma insface si nu puteam face absolut nimic pentru a le goni. Eram condamnat. Capul imi vajaia si imi pierdeam incet, dar sigur mintile. Singura mea salvare era Kate. Fara ea voi fi pierdut. Atunci am realizat ca nu o pot minti si nici amana vestea pana cand am sa aflu daca sunt sau nu tatal copilului. Ultima mea speranta era legata de un fir de ata ce nu parea prea rezistent.