Shadow of Desire

3

**Din perspectiva lui Grace**

Desigur, nu am înțeles prea mult din mesajul pe care Elio mi l-a transmis, dar am decis să-l las deoparte și să nu mă gândesc prea mult la el. Probabil că are alte planuri, mai ales că și oamenii lui sunt prezenți în cafenea.

Îmi dresez vocea, încercând să evit să-l privesc direct. Pentru un bărbat de treizeci și ceva de ani, Elio arată... ei bine, să spunem doar că e periculos de atrăgător.

„Mai ai și alte întrebări pentru mine?” întreb, jucându-mă absentă cu ceașca de ciocolată caldă din mâinile mele.

Elio se lasă pe spate în scaun, privirea lui strălucind de interes. „Sunt curios dacă un bărbat a intrat în cafenea,” spune el pe un ton aparent lejer, dar cu o asprime care îmi răscolește stomacul. „M-a trădat și nu poate scăpa atât de ușor. Știi ce pățesc trădătorii, nu-i așa?” Încheie cu un zâmbet șiret, iar eu înghit în sec.

„Ei bine... nu sunt curioasă să aflu,” răspund repede. „Omul a intrat la baie.”

Zâmbetul lui Elio se lărgește, deși e ceva rece în el. „Interesant,” murmură, aplecându-se puțin în față. „Atunci, poate că va trebui să aștept puțin mai mult să mă ocup de prietenul nostru.”

Modul în care vorbește, cu acel accent italian catifelat și amenințarea discretă din spatele cuvintelor, îmi trimite un fior pe șira spinării. Încerc să mă concentrez asupra ciocolatei calde, dar privirea mea revine mereu la el. Prezența lui e copleșitoare, ca o furtună gata să izbucnească.

„Deci, Grace,” continuă Elio, vocea lui devenind un murmur catifelat, „spune-mi despre tine. Ce planuri ai odată ce scapi de umbra tatălui tău?”

Mă încordez, surprinsă de întrebare. „Eu… plănuiesc să termin școala și apoi să plec undeva departe,” spun, încercând să-mi păstrez vocea stabilă. „Poate chiar într-o altă țară.”

Privirea lui Elio se îngustează, studiindu-mă cu o intensitate aproape invazivă. „Și dacă ți-aș spune că există o altă cale de ieșire? O oportunitate să lași totul în urmă, dar cu un preț?”

Inima îmi bate mai tare la cuvintele lui. Ce ar putea însemna asta? „Ce fel de oportunitate?” întreb, neputând ascunde curiozitatea din vocea mea.

Privirea lui Elio rămâne fixată pe mine, zâmbetul lui având acum o notă sinistră. „Îți ofer o alegere,” spune încet. „Să rămâi aici și să continui să joci rolul fiicei devotate sau să riști ceva ce ar putea să-ți schimbe viața pentru totdeauna. Dar amintește-ți, fiecare alegere are un preț.”

Îl privesc, mintea mea gândind febril. Ideea de a scăpa din viața actuală e tentantă, dar gândul de a face o înțelegere cu cineva ca Elio e înfricoșător.

„Ce sugerezi?” întreb, vocea mea abia o șoaptă.

Elio se apropie, iar respirația lui caldă îmi mângâie urechea. „Întâlnește-mă diseară,” spune, vocea lui periculos de joasă. „Îți voi explica tot atunci. Până atunci, încearcă să-ți păstrezi mintea limpede. Cafeneaua asta... e doar începutul.”

Cu asta, se ridică, mișcările lui fiind grațioase și deliberate. Îmi aruncă o ultimă privire pătrunzătoare înainte de a ieși din cafenea, oamenii lui urmându-l îndeaproape. Ușa se închide în urma lui, lăsându-mă singură cu gândurile mele și cu senzația apăsătoare de neliniște.

Rămân acolo câteva momente, simțind cum cuvintele lui își fac loc în mintea mea. Ce fel de înțelegere îmi propune? Și ce preț va trebui să plătesc?